IV.6. Pirateria informaticã
Pirateria informaticã este reprezentatã de actele ilegale de producere, distribuire şi utilizare de programe de calculator şi alte bunuri informaţionale (înregistrãri muzicale, baze de date accesibile în reţea etc.), efectuate cu încãlcarea drepturilor de proprietate intelectualã ale autorilor/producãtorilor. Ea genereazã o economie ,,subteranã a bunurilor informaţionale. Se estimeazã cã aproximativ 40% dintre programele informatice aflate în uz sunt procurate ilicit.
Considerat într-un sens larg, fenomenul pirateriei informatice îmbracã forme diverse, cum sunt:
Produsele informatice piratate, percepute ca o alternativã mai ales de cãtre beneficiarii neavizaţi sau ocazionali, au costuri comparativ mai scãzute, decât produsele de marcã omologe, nu presupun o formã contractualã a tranzacţiilor şi nici obţinerea de licenţe de utilizare.
Atât furnizorii, cât şi beneficiarii unor asemenea produse se expun sancţiunilor prevãzute de legile privind proprietatea intelectualã. Beneficiarii se confruntã, în plus, cu dezavantaje cum sunt calitatea necertificatã, lipsa documentaţiei şi asistenţei tehnice, neobţinerea noilor versiuni din ciclul de dezvoltare a produselor de marcã omologe. La rândul lor, producãtorii de bunuri informaţionale de marcã sunt confruntaţi cu problema reducerii cotelor de piaţã, a încasãrilor şi, uneori, chiar cu riscul ieţirii din afaceri.
Unele sondaje au evidenţiat însã şi efecte reverse: de multe ori, decizia finalã de a cumpãra licenţa pentru un program informatic de marcã este precedatã şi favorizatã de un exerciţiu prealabil cu o copie neînregistratã, noul utilizator capitalizând astfel experienţa necesarã unei bune exploatãri a funcţiunilor produsului original.
A goal is a dream
with a deadline.
Pirateria informaticã este reprezentatã de actele ilegale de producere, distribuire şi utilizare de programe de calculator şi alte bunuri informaţionale (înregistrãri muzicale, baze de date accesibile în reţea etc.), efectuate cu încãlcarea drepturilor de proprietate intelectualã ale autorilor/producãtorilor. Ea genereazã o economie ,,subteranã a bunurilor informaţionale. Se estimeazã cã aproximativ 40% dintre programele informatice aflate în uz sunt procurate ilicit.
Considerat într-un sens larg, fenomenul pirateriei informatice îmbracã forme diverse, cum sunt:
- contrafacerea de programe informatice, înregistrãri muzicale etc., în vederea difuzãrii;
- utilizarea de copii neînregistrate ale programelor informatice de marcã;
- consultarea neautorizatã de pagini web, biblioteci virtuale, baze de date şi servicii de informare profesionale, organizate în regim comercial, prin violarea parolelor şi a condiţiilor de acces stabilit.
Produsele informatice piratate, percepute ca o alternativã mai ales de cãtre beneficiarii neavizaţi sau ocazionali, au costuri comparativ mai scãzute, decât produsele de marcã omologe, nu presupun o formã contractualã a tranzacţiilor şi nici obţinerea de licenţe de utilizare.
Atât furnizorii, cât şi beneficiarii unor asemenea produse se expun sancţiunilor prevãzute de legile privind proprietatea intelectualã. Beneficiarii se confruntã, în plus, cu dezavantaje cum sunt calitatea necertificatã, lipsa documentaţiei şi asistenţei tehnice, neobţinerea noilor versiuni din ciclul de dezvoltare a produselor de marcã omologe. La rândul lor, producãtorii de bunuri informaţionale de marcã sunt confruntaţi cu problema reducerii cotelor de piaţã, a încasãrilor şi, uneori, chiar cu riscul ieţirii din afaceri.
Unele sondaje au evidenţiat însã şi efecte reverse: de multe ori, decizia finalã de a cumpãra licenţa pentru un program informatic de marcã este precedatã şi favorizatã de un exerciţiu prealabil cu o copie neînregistratã, noul utilizator capitalizând astfel experienţa necesarã unei bune exploatãri a funcţiunilor produsului original.
A goal is a dream
with a deadline.