II.5. Proprietatea intelectualã

Întrucât piaţa informaţiei gãzduieşte tranzacţii cu obiecte de proprietate intelectualã, deţinãtorii acestora sunt interesaţi ca autoritãţile de stat sã acţioneze pentru limitarea şi controlul drepturilor obţinute de cãtre cumpãrãtori prin achiziţionarea de bunuri informaţionale.

Existã douã categorii de drepturi asociate proprietãţii intelectuale:
  • drepturi asupra obiectului propriu-zis al proprietãţii, respectiv dreptul de a obţine profit din utilizare, de a exclude pe alţii de la utilizare, inclusiv de a ceda temporar sau permanent, în totalitate sau în parte, aceste drepturi cãtre terţi, în scop de profit;
  • drepturi morale: dreptul la recunoaşterea statutului de creator al bunului şi dreptul la integritatea creaţiei, în sensul de a nu fi trunchiatã, modificatã sau utilizatã în modalitãţi inacceptabile sau dãunãtoare pentru creator.
Obiectul proprietãţii intelectuale poate fi protejat juridic prin:
  • drepturi de autor (,,copyright”);
  • brevete de intenţie;
  • mãrci înregistrate.
Drepturile de proprietate intelectualã decurg dintr-un monopol legal temporar, conferit de cãtre autoritãţi şi în virtutea cãruia producãtorii/furnizorii pot limita drepturile ce revin noilor deţinãtori dupã cumpãrarea bunurilor respective.

Regimul proprietãţii intelectuale garanteazã stimulente pecuniare prin care autorul este recompensat de fiecare datã când o creaţie ştiinţificã, tehnicã sau artisticã este utilizatã; el capãtã astfel posibilitatea de a-şi recupera cheltuielile efectuate şi este motivat sã promoveze cât mai larg aplicarea rezultatelor obţinute şi sã continue demersul creativ.



"A business that makes nothing
but money is a poor business."
Henry Ford