IV.5. Eşecurile pieţei informaţiei
Caracteristicile generale ale informaţiei fac ca, la origine, prin însãşi natura sa, orice bun informaţional sã fie un bun public pur. Totuşi, în practicã, datoritã difuzãrii pe un anumit suport tehnic sau printr-un anumit mediu de transmisie, un asemenea bun apare ca bun public pur numai dacã şi suportul /mediul utilizat este, la rândul sãu, un bun public. De exemplu, semnalul emis de farurile maritime este un bun public pur, deoarece foloseşte ca mediu de transmisie lumina, care este şi ea bun public.
Accesul unor noi beneficiari nu limiteazã în niciun fel disponibilitatea unui bun informaţional pentru beneficiarii sãi preexistenţi. Întrucât costul obţinerii unui bun informaţional este independent de numãrul celor ce urmeazã sã-l utilizeze, apariţia unui nou beneficiar nu antreneazã cheltuieli suplimentare pentru obţinerea şi furnizarea bunului informaţional respectiv.
Niciun beneficiar nu poate, printr-un demers propriu, sã acapareze pentru sine şi în detrimentul altora utilizarea unui bun informaţional.
În condiţiile în care bunurile informaţionale sunt supuse regimului juridic al proprietãţii intelectuale, ele pãstreazã numai caracteristica de nonrivalitate şi se prezintã ca bunuri cvasipublice. Prin instituirea de monopoluri legale temporare în favoarea deţinãtorilor de drepturi de proprietate intelectualã, devine posibilã, pentru furnizorii de bunuri informaţionale, excluderea de la consum a acelor beneficiari potenţiali care nu sunt dispuşi sã plãteascã pentru a avea acces la ele; furnizorii pot recurge, în acelaşi scop, şi la mijloace private de ordin tehnic, cum sunt aplicarea de parole de acces, conturi de utilizator, decodoare sau conexiuni dedicate prin cablu.
Utilizarea tehnologiei avansate a informaţiei şi a comunicaţiilor face sã se accentueze caracterul de bun public pur al bunurilor informaţionale, cum este, de exemplu, cazul paginilor web sau al programelor informatice disponibile, fãrã platã în reţeaua internet.
O altã formã de eşec a pieţei informaţiei se referã la externalitãţile pozitive de reţea; acestea sunt prezente în cazul acelor bunuri informaţionale în special programe de calculator a cãror utilitate perceputã de un beneficiar individual creşte o datã cu numãrul total al utilizatorilor unuia şi aceluiaşi produs; cu cât segmentul de piaţã deţinut de produsul respectiv este mai extins, cu atât fiecare dintre beneficiari recepteazã avantaje mai mari datoritã compatibilitãţii şi posibilitãţii de a efectua schimburi de informaţii cu mai mulţi omologi.
Existenţa acestor eşecuri ale pieţei informaţiei determinã consecinţe care constau, în principal, în:
- subproducţia de bunuri informaţionale;
- subutilizarea bunurilor produse;
- subordonarea clienţilor faţã de furnizori.
Subproducţia de bunuri informaţionale intervine dacã producãtorii nu sunt în mãsurã sã-şi recupereze cheltuielile efectuate, fiind privaţi de venitul aferent bunurilor obţinute de utilizatori, fãrã licenţã şi fãrã platã.
Subutilizarea unor bunuri produse apare prin difuzarea largã, autorizatã sau nu, a unor bunuri informaţionale cu conţinut şi calitate modeste; ele ocupã piaţa cãreia i se adresau produse de marcã, mai scumpe deja lansate, şi limiteazã astfel veniturile obţinute de cãtre furnizorii acestora. De asemenea, în cazul în care producãtorii nu-şi pot recupera integral cheltuielile iniţiale, ei vor fi în mai micã mãsurã apţi sã susţinã financiar promovarea produselor lor pe piaţã, aceasta rãmânând nesaturatã.
Subordonarea clientului faţã de un anumit furnizor este de natura menţinerii celui dintâi ,,captiv într-o anumitã piaţã (efectul ,,lock-in), prin blocarea sau limitarea posibilitãţilor lui de opţiune în favoarea altui furnizor. O asemenea situaţie oferã furnizorului iniţial avantaje substanţiale şi stabile, el asigurându-şi desfacerea pentru noile serii sau versiuni ale produselor deja livrate. Acest tip de eşec al pieţei poate rezulta din aplicarea unor strategii comerciale diverse:
a) costul ridicat al reorientãrii clientului cãtre o altã marcã de produs/furnizor. De exemplu, înlocuirea unui sistem de operare instalat pe un calculator presupune procurarea altor programe de aplicaţie, abonarea la serviciile unui alt furnizor de programe de televiziune prin cablu presupune cumpãrarea unor noi decodoare etc.;
b) folosirea unor formate dedicate şi protejate de organizare a datelor prelucrate sau furnizate de programele informatice de firmã; în cazul adoptãrii unui program informatic alternativ, colecţiile de date constituite anterior devin neutilizabile sau necesitã conversii laborioase şi arhivãri retroactive;
c) programe de stimulare a clienţilor stabili, prin acordarea de premii de fidelitate, reduceri de tarife, puncte de platã recunoscute numai de un anumit furnizor pe o perioadã determinatã etc.
Reacţia operatorilor afectaţi de un asemenea eşec de piaţã poate consta în:
The real risk is doing
NOTHING
Denis Waitley
Caracteristicile generale ale informaţiei fac ca, la origine, prin însãşi natura sa, orice bun informaţional sã fie un bun public pur. Totuşi, în practicã, datoritã difuzãrii pe un anumit suport tehnic sau printr-un anumit mediu de transmisie, un asemenea bun apare ca bun public pur numai dacã şi suportul /mediul utilizat este, la rândul sãu, un bun public. De exemplu, semnalul emis de farurile maritime este un bun public pur, deoarece foloseşte ca mediu de transmisie lumina, care este şi ea bun public.
Accesul unor noi beneficiari nu limiteazã în niciun fel disponibilitatea unui bun informaţional pentru beneficiarii sãi preexistenţi. Întrucât costul obţinerii unui bun informaţional este independent de numãrul celor ce urmeazã sã-l utilizeze, apariţia unui nou beneficiar nu antreneazã cheltuieli suplimentare pentru obţinerea şi furnizarea bunului informaţional respectiv.
Niciun beneficiar nu poate, printr-un demers propriu, sã acapareze pentru sine şi în detrimentul altora utilizarea unui bun informaţional.
În condiţiile în care bunurile informaţionale sunt supuse regimului juridic al proprietãţii intelectuale, ele pãstreazã numai caracteristica de nonrivalitate şi se prezintã ca bunuri cvasipublice. Prin instituirea de monopoluri legale temporare în favoarea deţinãtorilor de drepturi de proprietate intelectualã, devine posibilã, pentru furnizorii de bunuri informaţionale, excluderea de la consum a acelor beneficiari potenţiali care nu sunt dispuşi sã plãteascã pentru a avea acces la ele; furnizorii pot recurge, în acelaşi scop, şi la mijloace private de ordin tehnic, cum sunt aplicarea de parole de acces, conturi de utilizator, decodoare sau conexiuni dedicate prin cablu.
Utilizarea tehnologiei avansate a informaţiei şi a comunicaţiilor face sã se accentueze caracterul de bun public pur al bunurilor informaţionale, cum este, de exemplu, cazul paginilor web sau al programelor informatice disponibile, fãrã platã în reţeaua internet.
O altã formã de eşec a pieţei informaţiei se referã la externalitãţile pozitive de reţea; acestea sunt prezente în cazul acelor bunuri informaţionale în special programe de calculator a cãror utilitate perceputã de un beneficiar individual creşte o datã cu numãrul total al utilizatorilor unuia şi aceluiaşi produs; cu cât segmentul de piaţã deţinut de produsul respectiv este mai extins, cu atât fiecare dintre beneficiari recepteazã avantaje mai mari datoritã compatibilitãţii şi posibilitãţii de a efectua schimburi de informaţii cu mai mulţi omologi.
Existenţa acestor eşecuri ale pieţei informaţiei determinã consecinţe care constau, în principal, în:
- subproducţia de bunuri informaţionale;
- subutilizarea bunurilor produse;
- subordonarea clienţilor faţã de furnizori.
Subproducţia de bunuri informaţionale intervine dacã producãtorii nu sunt în mãsurã sã-şi recupereze cheltuielile efectuate, fiind privaţi de venitul aferent bunurilor obţinute de utilizatori, fãrã licenţã şi fãrã platã.
Subutilizarea unor bunuri produse apare prin difuzarea largã, autorizatã sau nu, a unor bunuri informaţionale cu conţinut şi calitate modeste; ele ocupã piaţa cãreia i se adresau produse de marcã, mai scumpe deja lansate, şi limiteazã astfel veniturile obţinute de cãtre furnizorii acestora. De asemenea, în cazul în care producãtorii nu-şi pot recupera integral cheltuielile iniţiale, ei vor fi în mai micã mãsurã apţi sã susţinã financiar promovarea produselor lor pe piaţã, aceasta rãmânând nesaturatã.
Subordonarea clientului faţã de un anumit furnizor este de natura menţinerii celui dintâi ,,captiv într-o anumitã piaţã (efectul ,,lock-in), prin blocarea sau limitarea posibilitãţilor lui de opţiune în favoarea altui furnizor. O asemenea situaţie oferã furnizorului iniţial avantaje substanţiale şi stabile, el asigurându-şi desfacerea pentru noile serii sau versiuni ale produselor deja livrate. Acest tip de eşec al pieţei poate rezulta din aplicarea unor strategii comerciale diverse:
a) costul ridicat al reorientãrii clientului cãtre o altã marcã de produs/furnizor. De exemplu, înlocuirea unui sistem de operare instalat pe un calculator presupune procurarea altor programe de aplicaţie, abonarea la serviciile unui alt furnizor de programe de televiziune prin cablu presupune cumpãrarea unor noi decodoare etc.;
b) folosirea unor formate dedicate şi protejate de organizare a datelor prelucrate sau furnizate de programele informatice de firmã; în cazul adoptãrii unui program informatic alternativ, colecţiile de date constituite anterior devin neutilizabile sau necesitã conversii laborioase şi arhivãri retroactive;
c) programe de stimulare a clienţilor stabili, prin acordarea de premii de fidelitate, reduceri de tarife, puncte de platã recunoscute numai de un anumit furnizor pe o perioadã determinatã etc.
Reacţia operatorilor afectaţi de un asemenea eşec de piaţã poate consta în:
- reducerea, de cãtre furnizorii concurenţi, a costului de intrare în reţea sau oferirea unui premiu pentru clienţii care migreazã spre ei;
- organizarea unor portaluri gãzduite pe reţeaua internet, cu rol de interfaţã între utilizatorii individuali şi mai mulţi producãtori, oferind facilitãţi de abonare la serviciile furnizorului ales, dar şi comutarea facilã, chiar dacã nu gratuitã, cãtre alt furnizor.
The real risk is doing
NOTHING
Denis Waitley