II.3 Caracteristicile principale ale informaţiei ca obiect al economiei

Întrucât prezintã utilitate ca resursã, iar obţinerea sa presupune efort uman şi cheltuieli, informaţia pune în evidenţã, în calitatea sa de obiect al economiei, o serie de particularitãţi ce o disting radical de bunurile corporale2:
  • informaţia presupune costuri înalte de producere (decurgând din dificultatea şi complexitatea obţinerii ei prin acte de cunoaştere), comparativ cu costurile relativ reduse de reproducere şi de stocare a informaţiilor deja obţinute;
  • transferul informaţiei de pe un suport tehnic pe altul sau între diferiţii subiecţi umani care comunicã între ei este facil, deoarece, din punct de vedere tehnic, informaţiile pot fi reproduse şi diseminate în modalitãţi tehnologice simple, larg accesibile şi doar parţial controlabile; posibilitatea accesului neautorizat la colecţiile de informaţii este inerentã, implicând mãsuri de protecţie adecvate;
  • consumul informaţiei este nedistructiv şi, prin aceasta, multiplicativ; accesul unui subiect uman la o informaţie deţinutã de un altul nu-l deposedeazã pe cel dintâi de informaţia respectivã, de utilitatea ei beneficiind, astfel, toţi subiecţii care acceseazã acea informaţie; de asemenea, odatã diseminatã, cu sau fãrã contrapartidã, o anumitã informaţie devine egal disponibilã tuturor celor care ajung sã o deţinã, iar deţinãtorul iniţial nu mai poate recupera de la deţinãtorii ei ulteriori exclusivitatea asupra conţinutului informaţional;
  • informaţia are un caracter perisabil, de natura uzurii morale, datoritã afluxului continuu de noi achiziţii ale cunoaşterii umane, al cãrei orizont este infinit.



First LEARN then remove "L"

______________
2 Kenneth Arrow, Information and the Organization of Industry, Occasional Paper, Catholic University of Milan, April 12, 1994