III.1. Avansul economiei tehnologico-informaþionale intensive
Evoluţia omenirii, prin informatizare, cãtre societatea informaţionalã reprezintã tendinţa majorã a contemporaneitãţii; ea este caracterizatã printr-o extindere de talie planetarã, prin schimbãri alerte, radicale şi inexorabile ale sistemului societãţii în ansamblul sãu.4 Devenitã, în anii '90, o realitate tangibilã a ţãrilor avansate ale lumii, societatea informaţionalã constituie o mizã strategicã pentru toate ţãrile înscrise pe traiectoria civilizaţiei, indiferent de stadiul şi decalajele existente, la un moment dat, în dezvoltarea economiilor şi infrastructurilor lor informatice; ea intensificã procesul de globalizare a vieţii social-economice, în special prin intermediul magistralelor informaţionale transfrontariere.
La originea evoluţiei omenirii cãtre societatea informaţionalã se situeazã creşterea complexitãţii sistemelor economico-sociale, accentuarea necesitãţilor de cunoaştere şi intervenţie inteligentã asupra acestor sisteme; ele se reflectã în cerinţe de o amploare şi diversitate fãrã precedent în materie de comunicare, prelucrare şi utilizare a informaţiilor şi cunoştinţelor la scarã organizaţionalã şi socialã.
Avansul societãţii informaţionale este considerat a fi indus prin dezvoltarea explozivã, în ultimele trei decenii, a tehnologiei microelectronice şi informatice, a industriei calculatoarelor şi serviciilor de telecomunicaţii; reprezentative pentru stadiul actual sunt staţiile de lucru inteligente, pe care devin operaţionale sistemele-expert5, precum şi sistemele de tip multimedia, care integreazã informaşia de tip text, sunet şi imagine.
Economia tehnologico-informaţional-intensivã este recunoscutã, din multiple considerente, ca o economie a reţelelor. Astfel, economia bazatã pe informaţii se caracterizeaza prin proliferarea structurilor nonierarhice de decizie şi acţiune în locul celor de tip piramidal, proprii societãţii industriale.
În plus, infrastructura tipicã pentru societatea informaţionalã este articulatã prin reţelele de calculatoare şi telecomunicaţii, în special prin reţeaua INTERNET, aflatã într-o expansiune fãrã precedent.
Dezvoltarea reţelei internet şi îndeosebi, începând din 1990, a serviciului World Wide Web (care intergreazã aplicaţiile hipertextului în mediul de reţea) influenţeazã profund piaţa informaţiei în ceea ce priveşte obiectul tranzacţiilor, comportamentul producãtorilor şi al consumatorilor şi regimurile comerciale aplicate; ea determinã transpunerea masivã a informaţiei în format digital, precum şi preponderenţa difuzãrii, respectiv accesãrii ei interactive.
Deşi promovarea utilizãrii internet reprezintã o preocupare programaticã în numeroase ţãri, ca şi la scarã internaţionalã (de exemplu, Programul Iniţiativa 2010 al Uniunii Europene), existenţa ,,faliei digitale expune la info-excludere persoanele nefamiliarizate cu noile tehnologii, precum şi pe cele din medii cu penetrare redusã a calculatoarelor şi comunicaţiilor electronice.
Între implicaţiile complexe, uneori divergente şi paradoxale, ale orientãrii pieţei informaţiei cãtre mediul internet se disting urmãtoarele:
______________
4 Horaţiu Dragomirescu, Informatizare, în Dicţionar de economie, Editura Economicã, Bucureşti, p. 248.
5 Horaţiu Dragomirescu, Gabriel Neagu, Sistemele expert, în O. Nicolescu (coord.), Sisteme, metode şi tehnici manageriale; ale organizaţiei, Bucureşti, Editura Economicã, p. 496-512.
"The true entrepreneur is
a doer, not a dreamer"
Nolan Bushnell
Evoluţia omenirii, prin informatizare, cãtre societatea informaţionalã reprezintã tendinţa majorã a contemporaneitãţii; ea este caracterizatã printr-o extindere de talie planetarã, prin schimbãri alerte, radicale şi inexorabile ale sistemului societãţii în ansamblul sãu.4 Devenitã, în anii '90, o realitate tangibilã a ţãrilor avansate ale lumii, societatea informaţionalã constituie o mizã strategicã pentru toate ţãrile înscrise pe traiectoria civilizaţiei, indiferent de stadiul şi decalajele existente, la un moment dat, în dezvoltarea economiilor şi infrastructurilor lor informatice; ea intensificã procesul de globalizare a vieţii social-economice, în special prin intermediul magistralelor informaţionale transfrontariere.
La originea evoluţiei omenirii cãtre societatea informaţionalã se situeazã creşterea complexitãţii sistemelor economico-sociale, accentuarea necesitãţilor de cunoaştere şi intervenţie inteligentã asupra acestor sisteme; ele se reflectã în cerinţe de o amploare şi diversitate fãrã precedent în materie de comunicare, prelucrare şi utilizare a informaţiilor şi cunoştinţelor la scarã organizaţionalã şi socialã.
Avansul societãţii informaţionale este considerat a fi indus prin dezvoltarea explozivã, în ultimele trei decenii, a tehnologiei microelectronice şi informatice, a industriei calculatoarelor şi serviciilor de telecomunicaţii; reprezentative pentru stadiul actual sunt staţiile de lucru inteligente, pe care devin operaţionale sistemele-expert5, precum şi sistemele de tip multimedia, care integreazã informaşia de tip text, sunet şi imagine.
Economia tehnologico-informaţional-intensivã este recunoscutã, din multiple considerente, ca o economie a reţelelor. Astfel, economia bazatã pe informaţii se caracterizeaza prin proliferarea structurilor nonierarhice de decizie şi acţiune în locul celor de tip piramidal, proprii societãţii industriale.
În plus, infrastructura tipicã pentru societatea informaţionalã este articulatã prin reţelele de calculatoare şi telecomunicaţii, în special prin reţeaua INTERNET, aflatã într-o expansiune fãrã precedent.
Dezvoltarea reţelei internet şi îndeosebi, începând din 1990, a serviciului World Wide Web (care intergreazã aplicaţiile hipertextului în mediul de reţea) influenţeazã profund piaţa informaţiei în ceea ce priveşte obiectul tranzacţiilor, comportamentul producãtorilor şi al consumatorilor şi regimurile comerciale aplicate; ea determinã transpunerea masivã a informaţiei în format digital, precum şi preponderenţa difuzãrii, respectiv accesãrii ei interactive.
Deşi promovarea utilizãrii internet reprezintã o preocupare programaticã în numeroase ţãri, ca şi la scarã internaţionalã (de exemplu, Programul Iniţiativa 2010 al Uniunii Europene), existenţa ,,faliei digitale expune la info-excludere persoanele nefamiliarizate cu noile tehnologii, precum şi pe cele din medii cu penetrare redusã a calculatoarelor şi comunicaţiilor electronice.
Între implicaţiile complexe, uneori divergente şi paradoxale, ale orientãrii pieţei informaţiei cãtre mediul internet se disting urmãtoarele:
- bunurile informaţionale devin obiect al comerţului electronic: comparativ cu tranzacţionarea electronicã a bunurilor corporale, în cazul celor informaţionale apare avantajul cã nu doar alegerea, comandarea şi plata, ci şi livrarea propriu-zisã a mãrfii-informaţie se pot face interactiv prin intermediul reţelei (,,e-commerce);
- piaţa informaţiei electronice capãtã o anvergurã globalã: datoritã depãşirii, în mediile virtuale, a condiţionãrilor de localizare geograficã, reţeaua internet devine un cadru comunitar transfrontarier, în care activeazã şi operatori internaţionali ai comerţului cu informaţie;
- obiectul tranzacţiilor se dematerializeazã complet: accesarea informaţiei de la staţii de lucru individuale conectate la reţea reduce semnificativ necesitatea de a vehicula suporturi fizice dedicate (discuri, videocasete etc.) şi transformã conţinuturile respective din bunuri, în servicii informaţionale, disponibile simultan şi identic pentru toţi utilizatorii interesaţi (de exemplu, consultarea bibliotecilor virtuale, a bazelor de date gãzduite pe servere internet etc.);
- furnizorii de conţinuturi informaţionale şi cei de servicii de acces la internet coopereazã, dar şi concureazã unii cu alţii: cooperarea apare la preluarea pe internet a canalelor de distribuţie a bunurilor informaţionale, iar concurenţa, atunci când se recurge simultan şi la canale de distribuţie prin reţele teleinformatice dedicate;
- cererea de informaţie devine posibil de satisfãcut printr-o ofertã ,,granularã, prin posibilitatea tehnologicã a regãsirii informaţiei elementare cãutate în mod expres în cuprinsul documentelor electronice accesibile prin internet (de exemplu, articole, şi nu întreg ziarul, capitole sau paragrafe, şi nu întreaga carte etc.);
- personalizarea bunurilor informaţionale comandate şi furnizate interactiv, prin reţea, determinã microsegmentarea pieţei: fiecare exemplar devine un unicat dedicat unui anumit client, care coopereazã cu producãtorul în specificarea propriilor cerinţe şi în urmãrirea comportãrii produsului în exploatare;
- se accentueazã dificultãţile de protejare a proprietãţii intelectuale: uşurinţa accesãrii, copierii şi transmiterii informaţiei electronice determinã, la utilizatorii reţelelor, incitaţia de a acţiona unilateral şi discreţionar asupra obiectului proprietãţii intelectuale, eventual cu încalcarea legii.
______________
4 Horaţiu Dragomirescu, Informatizare, în Dicţionar de economie, Editura Economicã, Bucureşti, p. 248.
5 Horaţiu Dragomirescu, Gabriel Neagu, Sistemele expert, în O. Nicolescu (coord.), Sisteme, metode şi tehnici manageriale; ale organizaţiei, Bucureşti, Editura Economicã, p. 496-512.
"The true entrepreneur is
a doer, not a dreamer"
Nolan Bushnell