II.1. Conceptul de informaþie
Informaţia poate fi abordatã în modalitãţi multiple, ce decurg din caracterul ei plurivalent şi din statutul ei de obiect de studiu multidisciplinar.
Informaţia este o reprezentare simbolicã asupra realitãţii, având caracter de noutate şi utilitate pentru subiecţii receptori.
Informaţia este generatã prin procese de cunoaştere umanã de natura observãrii directe sau a interpretãrii semantice de mesaje.
Informaţia poate exista fie internalizatã în intelectul uman, fie în forme artificiale, pe suport clasic (de regulã, documente imprimate pe hârtie) sau pe suport tehnic (magnetic sau electrono-optic). Informaţia este prelucratã în cadrul sistemelor informaţionale şi presupune aplicarea unor tehnologii informaţionale specifice, fie clasice ("creion şi hârtie"), fie computerizate (tehnologia informaticã).
Piaţa informaţiilor desemneazã spaţiul economic al tranzacţiilor care au ca obiect mãrfuri de tipul bunurilor şi serviciilor informaţionale, inclusiv reglementãrile de cadru, procedurile de tranzacţionare şi manifestãrile de specificitate ale cererii şi ofertei de astfel de lucruri.
Se disting sensul restrâns şi sensul larg ale pieţei informaţiei:
- informaţii cu caracter de bun de larg consum, a cãror valoare maximã de piaţã se poate obţine în condiţiile celei mai ample difuzãri cãtre utilizatorii interesaţi; ca exemplu pot fi citate publicaţiile periodice, pachetele de programe informatice de serie destinate comercializãrii etc;
- informaţii a cãror valoare maximã de piaţã se obţine în condiţiile restricţionãrii accesului numai la acei utilizatori dispuşi sã plãteascã pentru exclusivitatea obţinerii unui anumit conţinut semantic specific; deţinãtorii acestui mesaj se diferenţiazã, astfel, de ceilalţi agenţi economici, ei obţinând avantaje comparative; ca exemplu pot fi citate informaţiile conţinute în rapoarte de consultanţã confidenţiale, referitoare la tendinţele unor pieţe cu dinamicã înaltã, la punctele slabe ale unor concurenţi etc.
Pentru informaţiile din prima categorie, piaţa creeazã stimulentul unei difuzãri cât mai largi, în vederea recuperãrii costului lor prin repartizarea pe un numãr ridicat de exemplare; în schimb, achiziţionarea unei informaţii din categoria celor cu circuit limitat creeazã bariere de intrare pe piaţã pentru noii veniţi şi influenţeazã decisiv marja de negociere a diferiţilor agenţi economici, favorizându-i pe cei ce deţin informaţia respectivã.
O caracteristicã esenţialã a informaţiei-marfã o constituie dificultatea sau chiar imposibilitatea cunoaşterii calitãţii acesteia înainte de luarea deciziei de achiziţionare a ei de pe piaţa informaţiei; aceastã calitate se relevã doar ulterior, prin modul în care un deţinãtor este capabil sã interpreteze şi sã utilizeze informaţia în avantajul sãu.
Piaţa informaţiei prezintã un grad înalt de segmentare; atât cererea, cât şi oferta, care au un caracter extrem de dinamic, se diferenţiazã în raport cu conţinutul şi sensul propriu fiecãrei informaţii solicitate sau oferite.
Nevoia de informare este orientatã cãtre latura semanticã perceputã de pe poziţii de utilizator; pe de altã parte, oferta este prezentatã în termeni specifici furnizorilor de mãrfuri informaţionale. Ca urmare, solicitanţii întâmpinã deseori dificultãţi în a-şi defini propria cerere de informaţii intr-un mod inteligibil pentru ofertanţi.
Din aceste motive, întâlnirea cererii cu oferta de informaţii este mediatã de cãtre operatori de piaţã special calificaţi în acest sens, care îndeplinesc rolul de "info-brokeri".
Informaţia prezintã urmãtoarele caracteristici principale:
"You never lose in business.
Either you win or you learn."
Melinda Emerson
Informaţia poate fi abordatã în modalitãţi multiple, ce decurg din caracterul ei plurivalent şi din statutul ei de obiect de studiu multidisciplinar.
Informaţia este o reprezentare simbolicã asupra realitãţii, având caracter de noutate şi utilitate pentru subiecţii receptori.
Informaţia este generatã prin procese de cunoaştere umanã de natura observãrii directe sau a interpretãrii semantice de mesaje.
Informaţia poate exista fie internalizatã în intelectul uman, fie în forme artificiale, pe suport clasic (de regulã, documente imprimate pe hârtie) sau pe suport tehnic (magnetic sau electrono-optic). Informaţia este prelucratã în cadrul sistemelor informaţionale şi presupune aplicarea unor tehnologii informaţionale specifice, fie clasice ("creion şi hârtie"), fie computerizate (tehnologia informaticã).
Piaţa informaţiilor desemneazã spaţiul economic al tranzacţiilor care au ca obiect mãrfuri de tipul bunurilor şi serviciilor informaţionale, inclusiv reglementãrile de cadru, procedurile de tranzacţionare şi manifestãrile de specificitate ale cererii şi ofertei de astfel de lucruri.
Se disting sensul restrâns şi sensul larg ale pieţei informaţiei:
- sensul restrâns se referã la vânzarea-cumpãrarea de bunuri şi servicii legate direct de tehnologia informaticã sau rezultate din aplicarea acesteia: programe de calculator, proiecte informatice, informaţie memoratã pe suport magnetic, servicii informatice;
- sensul larg se referã la circulaţia bunurilor informaţionale în general, incluzând, în plus, serviciile de telecomunicaţii, mijloacele de comunicare în masã, activitãţile de transfer de informaţie şi cunoaştere (instruire, consultanţã etc).
- creşterea rapidã a necesitãţilor de informare ale organizaţiilor şi ale indivizilor, atât din raţiuni profesionale şi manageriale, cât şi de ordin social;
- intensificarea nevoilor de schimb de informaţii între agenţii economici;
- condiţionarea calitãţii deciziilor adoptate de agenţii economici de obţinerea de informaţii relevante şi actuale despre mediul de afaceri;
- afirmarea unor clase tot mai largi de informaţii ca bunuri de larg consum;
- avansul tehnologiilor de prelucrare şi transmitere a informaţiei;
- reducerea progresivã a costurilor de exploatare a tehnicii de calcul şi accesibilitatea utilizãrii acesteia, inclusiv de cãtre persoane fãrã o pregãtire specialã de profil informatic.
- globalizarea fluxurilor de schimb de informaţii şi dezvoltarea acestora ca fluxuri transfrontariere;
- creşterea accesibilitãţii produselor şi serviciilor informatice, sub aspectul costurilor şi al facilitãţilor de utilizare;
- disponibilitatea unei game complete de produse şi servicii, inclusiv "la cheie", ceea ce permite instalarea lor rapidã în diverse medii de utilizare, cu adaptare facilã la caracteristicile acestora şi la cerinţele specifice ale beneficiarilor;
- orientarea cãtre utilizator (client) a produselor şi serviciilor, prin intermediul interfeţelor "prietenoase", paralel cu creşterea generalã a gradului de educaţie informaticã (reducerea progresivã a "analfabetismului informatic).
- informaţii cu caracter de bun de larg consum, a cãror valoare maximã de piaţã se poate obţine în condiţiile celei mai ample difuzãri cãtre utilizatorii interesaţi; ca exemplu pot fi citate publicaţiile periodice, pachetele de programe informatice de serie destinate comercializãrii etc;
- informaţii a cãror valoare maximã de piaţã se obţine în condiţiile restricţionãrii accesului numai la acei utilizatori dispuşi sã plãteascã pentru exclusivitatea obţinerii unui anumit conţinut semantic specific; deţinãtorii acestui mesaj se diferenţiazã, astfel, de ceilalţi agenţi economici, ei obţinând avantaje comparative; ca exemplu pot fi citate informaţiile conţinute în rapoarte de consultanţã confidenţiale, referitoare la tendinţele unor pieţe cu dinamicã înaltã, la punctele slabe ale unor concurenţi etc.
Pentru informaţiile din prima categorie, piaţa creeazã stimulentul unei difuzãri cât mai largi, în vederea recuperãrii costului lor prin repartizarea pe un numãr ridicat de exemplare; în schimb, achiziţionarea unei informaţii din categoria celor cu circuit limitat creeazã bariere de intrare pe piaţã pentru noii veniţi şi influenţeazã decisiv marja de negociere a diferiţilor agenţi economici, favorizându-i pe cei ce deţin informaţia respectivã.
O caracteristicã esenţialã a informaţiei-marfã o constituie dificultatea sau chiar imposibilitatea cunoaşterii calitãţii acesteia înainte de luarea deciziei de achiziţionare a ei de pe piaţa informaţiei; aceastã calitate se relevã doar ulterior, prin modul în care un deţinãtor este capabil sã interpreteze şi sã utilizeze informaţia în avantajul sãu.
Piaţa informaţiei prezintã un grad înalt de segmentare; atât cererea, cât şi oferta, care au un caracter extrem de dinamic, se diferenţiazã în raport cu conţinutul şi sensul propriu fiecãrei informaţii solicitate sau oferite.
Nevoia de informare este orientatã cãtre latura semanticã perceputã de pe poziţii de utilizator; pe de altã parte, oferta este prezentatã în termeni specifici furnizorilor de mãrfuri informaţionale. Ca urmare, solicitanţii întâmpinã deseori dificultãţi în a-şi defini propria cerere de informaţii intr-un mod inteligibil pentru ofertanţi.
Din aceste motive, întâlnirea cererii cu oferta de informaţii este mediatã de cãtre operatori de piaţã special calificaţi în acest sens, care îndeplinesc rolul de "info-brokeri".
Informaţia prezintã urmãtoarele caracteristici principale:
- este de esenţã umanã prin origine şi destinaţia finalã; ea se formeazã în intelectul individual şi tot aici îşi încheie circuitul;
- este un substituent pentru alte resurse (materie, energie, muncã), putându-le înlocui direct în procesul de combinare a factorilor de producţie sau facilitând gestionarea lor mai eficientã;
- este uşor de vehiculat, reţelele de calculatoare şi comunicaţii permiţând ca ea sã fie transferatã şi accesatã la distanţã, în timp real şi cu acurateţe;
- se amplificã pe mãsurã ce i se mãresc aria şi durata de utilizare: o informaţie existentã îşi extinde prezenţa ori de câte ori intervine în rezolvarea unei noi probleme sau în producerea de informaţii noi;
- poate fi condensatã atât pe latura conţinutului (prin agregare şi sintetizare), cât şi pe cea a formatului de înregistrare (de exemplu, prin arhivare compactã);
- este susceptibilã de propagare liberã, iar aplicarea de regimuri controlate de difuzare (acces autorizat, comercializare sub licenţã) necesitã mãsuri speciale;
- devine codisponibilã prin comunicare: cel care o furnizeazã continuã, totuşi, sã o deţinã deplin, în egalã mãsurã cu cei care o primesc, şi cãrora nu le mai poate fi retrasã.
"You never lose in business.
Either you win or you learn."
Melinda Emerson