I.3. Informaţia şi tehnologiile
Informaţia face parte din categoria activelor intangibile ale firmelor. Informaţia, prin diferitele forme ale sale (desene tehnice, instrucţiuni tehnice, documentaţii de invenţii, inovaţii, rapoarte de marketing, de consultanţã etc.), acţioneazã direct şi indirect asupra oricãrui proces de producţie: nu se poate concepe organizarea şi desfãşurarea unei activitãţi economice fãrã aportul informaţiei.
Tehnologiile pot fi definite drept procedee de combinare a factorilor de producţie în rezultate ale producţiei, prin aplicarea unor reguli riguros definite. Ele sunt de natura unor active intangibile, reprezentând cunoaştere aplicabilã în mod curent în activitatea de producţie. Rolul lor ca neofactor de producţie este acela de a defini riguros şi explicit, natura şi succesiunea fazelor a cãror parcurgere asigurã transformarea elementelor de intrare (factorii de producţie) în elemente de ieşire ale procesului de producţie (bunurile şi serviciile). Ca resurse potenţial utilizabile, tehnologiile disponibile formeazã "stocul de tehnologii" care cuprinde: brevete de invenţie, licenţe, machete şi prototipuri, diagrame, specificaţii de execuţie, sisteme de asigurare a calitãţii, programe informatice etc. Ca factor de producţie activ, tehnologia se prezintã în starea sa operaţionalã, intervenitã în condiţiile în care tehnologia respective a fost aleasã şi dusã efectiv în funcţiune de cãtre producãtor (tehnologia trebuie sã fie adecvatã producţiei).
Progresul tehnologic urmãreşte îmbunãtãţirea performanţelor procesului de producţie prin gestionarea cu eficienţã sporitã a factorilor de producţie, paralel cu îmbunãtãţirea caracteristicilor tehnico-funcţionale şi calitative ale bunurilor obţinute. În condiţiile actuale, producãtorii urmãresc nu numai sã se încadreze în tendinţele generale ale ştiinţei şi tehnologiei, ci abordeazã problema modernizãrii ca o prioritate strategicã, alocând 8-10% din cifra de afaceri pentru acţiuni de cercetare şi dezvoltare. Progresul tehnic reprezintã procesul de perfecţionare a mijloacelor de producţie, a tehnologiilor de fabricaţie, a formelor de organizare, a bunurilor şi serviciilor obţinute.
Progresul ştiinþei şi tehnicii genereazã apariţia de noi factori de producţie, prin diversificarea şi multiplicarea factorilor tradiţionali etc.
Satisfacerea nevoilor în continuã creştere şi diversificare a presupus şi presupune sporirea calitativã şi cantitativã a factorilor de producţie. Progresul factorilor de producţie reprezintã un şir impresionant de realizãri evidente în primul rând în progresul tehnic.
Progresul tehnic reprezintã procesul de perfecţionare a mijloacelor de producţie, a tehnologiilor de fabricaţie, a formelor de organizare, a bunurilor şi serviciilor obţinute.
Principalele efecte ale promovãrii progresului tehnic sunt:
- creşterea considerabilã a productivitãţii muncii;
- reducerea consumului de factori de producţie pe unitatea de produs;
- creşterea producţiei;
- sporirea avuţiei sociale;
- sporirea concurenţei între producãtori.
Considerat în general, progresul factorilor de producţie cunoaşte douã aspecte:
1. Aspectul cantitativ:
- tendinţa generalã de creştere a numãrului factorilor de producţie;
- tendinţa generalã de creştere a cantitãţii (volumului) factorilor de producţie;
2. Aspectul calitativ:
- creşterea raţionalitãţii utilizãrii factorilor de producţie, a eficienţei lor;
- extinderea utilizãrii factorilor în noi activitãţi prin combinarea lor în noi variante;
- utilizarea factorilor de producţie pe principii ecologice.
Promovarea progresului economic este reglatã economic, libera iniţiativã manifestatã în domeniu eliminând realizãrile neeconomice şi favorizând doar ceea ce îmbunãtãţeşte performanţele economice. Acest proces presupune, de asemenea, eforturi de adaptare la schimbãrile ce decurg din natura sa, adesea promovarea sa prea alertã putând suscita opoziţie. În general însã, se poate aprecia cã promovarea progresului tehnic, metamorfozat în progres economic, este ceea ce a permis, cu precãdere în ultimele douã secole, modificarea radicalã într-un sens pozitiv a nivelului de trai pentru o mare parte din omenire.
Progresul tehnic este rezultatul procesului de inovare care reprezintã activitatea creatoare, exclusiv umanã, prin care este generat progresul tehnic. Importanţa progresului tehnic a determinat transformarea cercetãrii ştiinţifice într-o activitate permanentã. Ideea, proiectul sau realizarea care prin aplicare îşi demonstreazã capacitatea de creştere a eficienţei este o inovaţie. La inovaţie se ajunge printr-o selecţie severã pe criterii economice, motiv pentru care vânzarea unei inovaţii se face la preţuri ridicate. Inovaţia este aceea care transformã progresul tehnic în progres economic.
Everyone wants to live
on top of the mounatin
but all the happiness &
growth occurs while
you're climbing it.
Informaţia face parte din categoria activelor intangibile ale firmelor. Informaţia, prin diferitele forme ale sale (desene tehnice, instrucţiuni tehnice, documentaţii de invenţii, inovaţii, rapoarte de marketing, de consultanţã etc.), acţioneazã direct şi indirect asupra oricãrui proces de producţie: nu se poate concepe organizarea şi desfãşurarea unei activitãţi economice fãrã aportul informaţiei.
Tehnologiile pot fi definite drept procedee de combinare a factorilor de producţie în rezultate ale producţiei, prin aplicarea unor reguli riguros definite. Ele sunt de natura unor active intangibile, reprezentând cunoaştere aplicabilã în mod curent în activitatea de producţie. Rolul lor ca neofactor de producţie este acela de a defini riguros şi explicit, natura şi succesiunea fazelor a cãror parcurgere asigurã transformarea elementelor de intrare (factorii de producţie) în elemente de ieşire ale procesului de producţie (bunurile şi serviciile). Ca resurse potenţial utilizabile, tehnologiile disponibile formeazã "stocul de tehnologii" care cuprinde: brevete de invenţie, licenţe, machete şi prototipuri, diagrame, specificaţii de execuţie, sisteme de asigurare a calitãţii, programe informatice etc. Ca factor de producţie activ, tehnologia se prezintã în starea sa operaţionalã, intervenitã în condiţiile în care tehnologia respective a fost aleasã şi dusã efectiv în funcţiune de cãtre producãtor (tehnologia trebuie sã fie adecvatã producţiei).
Progresul tehnologic urmãreşte îmbunãtãţirea performanţelor procesului de producţie prin gestionarea cu eficienţã sporitã a factorilor de producţie, paralel cu îmbunãtãţirea caracteristicilor tehnico-funcţionale şi calitative ale bunurilor obţinute. În condiţiile actuale, producãtorii urmãresc nu numai sã se încadreze în tendinţele generale ale ştiinţei şi tehnologiei, ci abordeazã problema modernizãrii ca o prioritate strategicã, alocând 8-10% din cifra de afaceri pentru acţiuni de cercetare şi dezvoltare. Progresul tehnic reprezintã procesul de perfecţionare a mijloacelor de producţie, a tehnologiilor de fabricaţie, a formelor de organizare, a bunurilor şi serviciilor obţinute.
Progresul ştiinþei şi tehnicii genereazã apariţia de noi factori de producţie, prin diversificarea şi multiplicarea factorilor tradiţionali etc.
Satisfacerea nevoilor în continuã creştere şi diversificare a presupus şi presupune sporirea calitativã şi cantitativã a factorilor de producţie. Progresul factorilor de producţie reprezintã un şir impresionant de realizãri evidente în primul rând în progresul tehnic.
Progresul tehnic reprezintã procesul de perfecţionare a mijloacelor de producţie, a tehnologiilor de fabricaţie, a formelor de organizare, a bunurilor şi serviciilor obţinute.
Principalele efecte ale promovãrii progresului tehnic sunt:
- creşterea considerabilã a productivitãţii muncii;
- reducerea consumului de factori de producţie pe unitatea de produs;
- creşterea producţiei;
- sporirea avuţiei sociale;
- sporirea concurenţei între producãtori.
Considerat în general, progresul factorilor de producţie cunoaşte douã aspecte:
1. Aspectul cantitativ:
- tendinţa generalã de creştere a numãrului factorilor de producţie;
- tendinţa generalã de creştere a cantitãţii (volumului) factorilor de producţie;
2. Aspectul calitativ:
- creşterea raţionalitãţii utilizãrii factorilor de producţie, a eficienţei lor;
- extinderea utilizãrii factorilor în noi activitãţi prin combinarea lor în noi variante;
- utilizarea factorilor de producţie pe principii ecologice.
Promovarea progresului economic este reglatã economic, libera iniţiativã manifestatã în domeniu eliminând realizãrile neeconomice şi favorizând doar ceea ce îmbunãtãţeşte performanţele economice. Acest proces presupune, de asemenea, eforturi de adaptare la schimbãrile ce decurg din natura sa, adesea promovarea sa prea alertã putând suscita opoziţie. În general însã, se poate aprecia cã promovarea progresului tehnic, metamorfozat în progres economic, este ceea ce a permis, cu precãdere în ultimele douã secole, modificarea radicalã într-un sens pozitiv a nivelului de trai pentru o mare parte din omenire.
Progresul tehnic este rezultatul procesului de inovare care reprezintã activitatea creatoare, exclusiv umanã, prin care este generat progresul tehnic. Importanţa progresului tehnic a determinat transformarea cercetãrii ştiinţifice într-o activitate permanentã. Ideea, proiectul sau realizarea care prin aplicare îşi demonstreazã capacitatea de creştere a eficienţei este o inovaţie. La inovaţie se ajunge printr-o selecţie severã pe criterii economice, motiv pentru care vânzarea unei inovaţii se face la preţuri ridicate. Inovaţia este aceea care transformã progresul tehnic în progres economic.
Everyone wants to live
on top of the mounatin
but all the happiness &
growth occurs while
you're climbing it.