II.2. Tipologii ale informaţiei
În raport cu cadrul organizaţional al activitãţilor umane destinate producerii şi prelucrãrii lor, se diferenţiazã informaţii generice şi respectiv, informaţii circulante1.
Informaţiile generice sunt obţinute în interiorul şi cu mijloacele proprii ale unei anumite organizaţii (firme, administraţii etc.) şi care sunt, deci, active intangibile specifice exclusiv acesteia;
Informaţiile circulante provin din mediul ambiant al organizaţiei; ca surse principale de informaţii din aceastã categorie amintim: rezultatele obţinute de fiecare agent economic din supravegherea mediului de afaceri, informaţiile furnizate de statistica de stat şi de alte servicii de informare publicã, informaţii de piaţã de tipul indicilor bursieri, cotaţiilor valutare, reglementãrile fiscale şi vamale etc; se observã cã asemenea informaţii pot prezenta, pentru beneficiarii lor, un caracter indicativ-constatativ sau, dupã caz, unul previzional sau normativ.
În funcţie de conţinutul şi obiectul lor de reflectare şi/sau de destinaţia ce li se atribuie de cãtre utilizatori, se disting categorii de informaţii specializate de naturã economicã, ştiinţificã, tehnicã etc.
Informaţia economicã este acea categorie de informaţii care are ca obiect de reprezentare agenţii, procesele şi mãrimile economice; ea se prezintã, în cea mai mare parte, sub forma unor indicatori cu diferite grade de agregare şi sintetizare (macro, mezo şi microeconomic), provenind din surse publice sau, dupã caz, din surse private; cel mai important producãtor de informaţie economicã este statul, prin instituţiile sale specializate, în principal sistemul statisticii de stat, care o genereazã şi o disemineazã, la costurile cele mai mici posibile, utilizatorilor interesaţi de a avea acces şi de a plãti pentru ea.
Informaţia ştiinţificã reprezintã categoria cunoştinţelor relevante şi epistemologic valide, cu caracter de noutate, obţinute prin demersul de cercetare şi care asigurã dezvoltarea diferitelor discipline ştiinţifice la nivel teoretic şi/sau aplicativ; informaţia ştiinţificã se concretizeazã în: modele calitative sau formalizate matematic, enunţuri teoretice, scheme logice, modele, algoritmi, soluţii de cercetare, proiecte de sisteme/procese sau produse, programe informatice (software) etc.
Informaţia tehnologicã reprezintã soluţii şi specificaţii cu caracter operaţional, direct aplicabile în proiectarea şi exploatarea sistemelor tehnice, a noilor produse şi tehnologii; ea îmbracã, în mod uzual, forma de desene de execuţie, programe de calculator, circuite imprimate, prototipuri sau modele experimentale, brevete de invenţii, imagini sau filme documentare etc.
______________
1 John. P Van Gigch, Jean Louis Le Moigne, The Design of An Organization Information System, Intelligent Artefacts for Complex Organizations, Information & Management, vol. 19, nr. 5, 1990, p. 323-331.
"Choose a job that you like
and you will never have to
work a day in your life."
Confucius
În raport cu cadrul organizaţional al activitãţilor umane destinate producerii şi prelucrãrii lor, se diferenţiazã informaţii generice şi respectiv, informaţii circulante1.
Informaţiile generice sunt obţinute în interiorul şi cu mijloacele proprii ale unei anumite organizaţii (firme, administraţii etc.) şi care sunt, deci, active intangibile specifice exclusiv acesteia;
Informaţiile circulante provin din mediul ambiant al organizaţiei; ca surse principale de informaţii din aceastã categorie amintim: rezultatele obţinute de fiecare agent economic din supravegherea mediului de afaceri, informaţiile furnizate de statistica de stat şi de alte servicii de informare publicã, informaţii de piaţã de tipul indicilor bursieri, cotaţiilor valutare, reglementãrile fiscale şi vamale etc; se observã cã asemenea informaţii pot prezenta, pentru beneficiarii lor, un caracter indicativ-constatativ sau, dupã caz, unul previzional sau normativ.
În funcţie de conţinutul şi obiectul lor de reflectare şi/sau de destinaţia ce li se atribuie de cãtre utilizatori, se disting categorii de informaţii specializate de naturã economicã, ştiinţificã, tehnicã etc.
Informaţia economicã este acea categorie de informaţii care are ca obiect de reprezentare agenţii, procesele şi mãrimile economice; ea se prezintã, în cea mai mare parte, sub forma unor indicatori cu diferite grade de agregare şi sintetizare (macro, mezo şi microeconomic), provenind din surse publice sau, dupã caz, din surse private; cel mai important producãtor de informaţie economicã este statul, prin instituţiile sale specializate, în principal sistemul statisticii de stat, care o genereazã şi o disemineazã, la costurile cele mai mici posibile, utilizatorilor interesaţi de a avea acces şi de a plãti pentru ea.
Informaţia ştiinţificã reprezintã categoria cunoştinţelor relevante şi epistemologic valide, cu caracter de noutate, obţinute prin demersul de cercetare şi care asigurã dezvoltarea diferitelor discipline ştiinţifice la nivel teoretic şi/sau aplicativ; informaţia ştiinţificã se concretizeazã în: modele calitative sau formalizate matematic, enunţuri teoretice, scheme logice, modele, algoritmi, soluţii de cercetare, proiecte de sisteme/procese sau produse, programe informatice (software) etc.
Informaţia tehnologicã reprezintã soluţii şi specificaţii cu caracter operaţional, direct aplicabile în proiectarea şi exploatarea sistemelor tehnice, a noilor produse şi tehnologii; ea îmbracã, în mod uzual, forma de desene de execuţie, programe de calculator, circuite imprimate, prototipuri sau modele experimentale, brevete de invenţii, imagini sau filme documentare etc.
______________
1 John. P Van Gigch, Jean Louis Le Moigne, The Design of An Organization Information System, Intelligent Artefacts for Complex Organizations, Information & Management, vol. 19, nr. 5, 1990, p. 323-331.
"Choose a job that you like
and you will never have to
work a day in your life."
Confucius