IV.2. Cererea de bunuri informaţionale şi comportamentul consumatorilor

Pe piaţa informaţiei, cererea se referã nu numai la bunul informaţional propriu-zis, ci şi la drepturile de care cumpãrãtorul doreşte sã beneficieze în raport cu acesta (utilizare localã, utilizare în reţea, redistribuire cãtre terţi etc.); cu cât aceste drepturi sunt mai extinse, cu atât preţul plãtit va fi mai mare.

Caracterul durabil al informaţiei, asociat cu originalitatea ei, determinã manifestarea o singurã datã a cererii unui utilizator pentru un anumit bun informaţional; o cerere nu se autoîntreţine şi, deci, nu se repetã, oricât de intensã ar fi utilizarea. Venitul obţinut de furnizor nu se coreleazã pozitiv cu intensitatea acestei utilizãri, iar noi cereri pot proveni numai din partea celor care nu deţin deja bunul. Ca urmare, un segment de piaţã devine saturat, atunci când orice client interesat ajunge sã deţinã un exemplar al bunului informaţional în cauzã.

Utilitatea unui anumit bun informaţional este receptatã în mod diferit de fiecare utilizator, şi, în consecinţã, valoarea de piaţã atribuitã subiectiv bunului respectiv va diferi, şi ea, de la caz la caz.

Întrucât cumpãrãtorul achiziţioneazã bunul informaţional solicitat sub o licenţã care îi limiteazã durata şi drepturile de utilizare, el îşi asumã faţã de furnizor, sub controlul acestuia, obligaţii ulterioare livrãrii şi plãţii, ceea ce nu se întâmplã în cazul bunurilor corporale.




The only place SUCCESS comes
before WORK is in the dictionary.