Concluzii

PROGRESUL FACTORILOR DE PRODUCTIE SI EFECTELE SALE ASUPRA SOCIETATII

Introducere Introducere Argument

I. Factori de productie I.1. Munca - factor activ si determinat al productiei I.2. Natura - factor de productie I.3. Capitalul I.4. Noi factori de productie (Neofactori)

II. Capitalul tehnic; Progresul FP II.1. Capitalul fix si capitalul circulant II.2. Aspectul cantitativ si calitativ al pogresului factorilor de productie II.3. Dezvoltarea economica extensiva si intensiva

III. Progresul tehnic si progresul economic III.1. Reglarea economica a progresului tehnic III.2. Inovare si inovatie

IV. Progresul tehnic si societatea IV.1. Revolutia industriala si progresul tehnic IV.2. Tendintele cercetarii stiintifice pe termen lung IV.3. Rezistenta sociala la progresul tehnic

V. Economia informatiei V.1. Premisele economiei informatiei V.2. Caracteristicile economiei tehnico-informationale intensive V.3. Tipologii ale informatiei V.4. Bunurile si resursele informationale V.5. Piata informatiei

VI. Concluzii VI.1. Concluziile referatului

VII. Aplicatii. Verificare. Punctaj VII.1. Test grila

Anexe 1. Mic dictionar explicativ 2. Instructiuni de folosire a paginii web 3. Bibliografie

CAPITOLUL V - CONCLUZII

Initial, literatura economica a retinut la baza activitatii umane doi factori de productie (numiti originari).

Munca ( omul cu capacitatea sa de munca);
Natura ( pamantul).

Acestor li s-au adaugat ulterior:

Capitalul ( masini, utilaje, instalatii, materii prime, etc.)
Neofactori ( informatia, progresul tehnic, etc.)

Cercetarea continutului factorilor de productie permite clasificarea acestora in trei mari categorii (fiecare fiind formata dintr-un numar mai mare sau mai mic de componente cu actiune specifica)

Munca;
Natura;
Capitalul.

Economia reprezinta, de fapt, sinteza actiunii celor trei grupe de factori anterior prezentate ( munca, natura, capitalul ), fiecare dintre ele avand un continut omogen, dar diferit de al celorlalte.

Efecte sociale ale progresului tehnic

Progresul tehnic are importante efecte sociale, dintre care cel mai important este asupra gradului de ocupare a populatiei apte de munca:

a) Pe termen scurt, determina reducerea numarului de locuri de munca ( somaj ) prin automatizarea, mecanizarea si robotizarea productiei;

b) Totodata, chiar prin aplicarea progresului tehnic are loc si un process invers de creare a noi locuri de munca;

c) Pe termen lung, promovarea progresului tehnic determina cresterea numarului de locuri de munca, fapt demonstrat de tarile dezvoltate care realizeaza o eficienta economica ridicata cu un numar superior de oameni angajati in munca.

Informatia, in calitate de neofactor de productie, apare ca un element de intrare obligatoriu pentru functionarea oricarui sistem de productie, in cadrul caruia ea se combina cu factorii “clasici” (munca, natura, capitalul); ea actioneaza sub forma inovatiei, a experientei de productie, a procedurilor de organizare si gestiune economica a firmelor; aceasta ipostaza a informatiei se regaseste, in primul rand, in cazul sistemelor de productie conduse direct cu calculatorul.

Informatia se situeaza la intrarea in ciclul analiza – decizie – actiune, ii asigura coerenta si rationalitatea, avand astfel un rol determinant in formarea si evolutia performantelor concurentiale si manageriale ale oricarei organizatii.

Concurenta dintre firme se desfasoara preponderent in sfera abilitatilor lor de a inova sub aspect tehnologic si managerial, de a genera, atrage si gestiona inteligent informatia si cunoasterea.