Bunurile si resursele informationale

PROGRESUL FACTORILOR DE PRODUCTIE SI EFECTELE SALE ASUPRA SOCIETATII

Introducere Introducere Argument

I. Factori de productie I.1. Munca - factor activ si determinat al productiei I.2. Natura - factor de productie I.3. Capitalul I.4. Noi factori de productie (Neofactori)

II. Capitalul tehnic; Progresul FP II.1. Capitalul fix si capitalul circulant II.2. Aspectul cantitativ si calitativ al pogresului factorilor de productie II.3. Dezvoltarea economica extensiva si intensiva

III. Progresul tehnic si progresul economic III.1. Reglarea economica a progresului tehnic III.2. Inovare si inovatie

IV. Progresul tehnic si societatea IV.1. Revolutia industriala si progresul tehnic IV.2. Tendintele cercetarii stiintifice pe termen lung IV.3. Rezistenta sociala la progresul tehnic

V. Economia informatiei V.1. Premisele economiei informatiei V.2. Caracteristicile economiei tehnico-informationale intensive V.3. Tipologii ale informatiei V.4. Bunurile si resursele informationale V.5. Piata informatiei

VI. Concluzii VI.1. Concluziile referatului

VII. Aplicatii. Verificare. Punctaj VII.1. Test grila

Anexe 1. Mic dictionar explicativ 2. Instructiuni de folosire a paginii web 3. Bibliografie

V.4 Bunurile si resursele informationale

Bunurile informationale sunt produse intelectuale care satisfac nevoi umane de cunoastere si informare si a caror utilitate specifica se regaseste in continutul (sensul, forma de structurare si reprezentare) mesajelor pe care ele le contin.

Bunurile informationale sunt de o mare varietate ca forme de existenta si ca destinatii posibile de utilizare; ele pot consta in informatii si cunostinte disponibile pentru utilizare, inclusive serviciile si facilitatile de acces si regasire aferente acestora. De exemplu, publicatiile de orice gen ( carti, periodice, lucrari de cercetare, proiecte si solutii tehnico – stiintifice ), informatiile din baze si banci de date, inregistrarile vizuale si sonore, programele radio si TV constituie bunuri informationale.

In definirea bunurilor informationale este important a se face o distinctie neta intre continutul semantic al informatiei, ca aspect incorporal, pe de o parte, si suportul material pe care ea este inregistrata, ca aspect corporal, pe de alta parte; desi utilizatorii percep unitatea dintre aspectul corporal si cel incorporal ca fiind inseparabila, in realitate, utilitatea bunurilor informationale este determinate de latura continutului lor informational.

Continutul informational reprezinta latura “soft” (inteligenta) a bunurilor informationale in calitatea lor de elaborari intelectuale, in timp ce suportul lor tehnic artificial reprezinta latura “hard”, respectiv tehnologia si infrastructura tangibila a functionarii lor.

Elementele de suport clasic sau tehnic care gazduiesc continutul informational util, precum si structurile si procedurile de stocare, organizare, regasire si acces aferente acestora prezinta interes prin faptul ca ele pun in evidenta o serie de atribute esentiale ale bunurilor informationale:

Caracterul reproductibil, reflectat de posibilitatea de multiplicare, dupa necesitati, a unui bun intelectual, intr-un numar de exemplare cu acelasi continut informational;
Caracterul difuzabil, care semnifica faptul ca bunurile informationale sunt, prin natura lor, destinate diseminarii, putandu-si realize efectiv utilitatea prin promovarea lor catre utilizatori;
Caracterul transferabil, in sensul posibilitatii vehicularii lor, pe suportul initial sau prin reproducerea continutului lor pe un alt suport;
Caracterul partajabil, in sensul ca mai multi utilizatori pot beneficia concomitant, prin acces multiplu, de utilitatea unui anumit bun informational.

Aceste atribute prezinta o importanta deosebita pentru explicarea modului de operare a tranzactiilor cu bunuri informationale si de functionare a pietei informatiei in ansamblul sau.

Resursele informationale sunt fonduri de informatii care, prin continutul si modul lor de organizare si regasire, prezinta utilitate si disponibilitate pentru folosirea lor, de catre factorul uman, in scopuri de cunoastere, decizie sau actiune.

Aceste resurse exista sub forma de fisiere pe suport clasic, magnetic sau electrono – optic, baze de date si banci de date gestionate cu calculatorul, colectii documentare (inclusiv pe microfise si microfilme), registre informationale computerizate, fonduri de brevete, proiecte si patente, precum si ca informatii detinute de subiectii umani.

Ca obiect al economiei, resursele informationale au caracter de active intangibile (invizibile).

Resursele de informatii, fiind generate prin procese de cunoastere si inovare, sunt potential nelimitate, se dezvolta in mod progresiv si cumulativ, au o rata de crestere extreme de rapida; ele se multiplica prin diseminare.

Constituirea si utilizarea resurselor informationale pot fi considerate la nivel de organizatie, de sector economic, de economie nationala, precum si la scara internationala. Resursele informationale capata o importanta strategica pentru evolutia sistemelor economice si sociale, conditionand decisiv ritmul progresului economic si avansul civilizatiei socioumane. Accesul la resursele informationale si publice, pe principiul transparentei, constituie un drept al cetatenilor statelor democratice, necesar si posibil de asigurat, pe baza unor reglementari legale specifice, de catre organismele abilitate ale administratiei de stat si ale societatii civile. La nivelul firmelor de afaceri, resursele informationale reprezinta o sursa majora de avantaj concurential, care devine active in functie de abilitatea cu care aceste resurse sunt gestionate pentru promovarea obiectelor strategice urmarite. In acest sens este demna de urmarit concluzia lui Arie de Geus, fost vicepresedinte al companiei SHELL. “Capacitatea unei organizatii de a invata mai repede decat concurentii este susceptibila sa devina singura ei sursa de avantaje durabile.”

Datorita caracterului ei de resursa intelectuala, informatia ridica probleme speciale de reglementare juridica a dreptului de proprietate si de acces, prin prevederi legislative ori contractuale si prin norme tehnice adecvate. Aceste proceduri, perfect legitime in raport cu specificul unei economii concurentiale, se cer totodata armonizate cu imperativele de ordin sociocultural vizand promovarea transparentei comunicarii sociale, ca atribut al civilizatiei contemporane bazate pe informatie.

Acest context determina firmele ca, in activitatea lor, sa se raporteze la regimul institutionalizat pe plan national si international privind protectia drepturilor creatorilor de bunuri intelectuale, care in practica se realizeaza prin brevete, marci inregistrate si legislatia de “copyright” ( drepturi de autor ); de asemenea, regimul secretului comercial este aplicabil informatiilor privind proiectele unor noi produse si tehnologii, strategiilor de piata etc. avand in vedere faptul ca frauda informationala poate imbraca forme dintre cele mai subtile, pentru fiecare firma se pune problema de a dezvolta loialitatea propriilor salariati, paralel cu aplicarea de mijloace specifice de protectie a resurselor informationale de care dispune (coduri interne, parole de acces, sisteme de control si supraveghere, limitarea dreptului de acces in raport cu profilul fiecarui post de lucru, sisteme de autorizare a cererilor de acces la date etc.).

O larga raspandire cunosc, in prezent, centrele, organizate pe baze profesionale drept nuclee de concentrare si diseminare a resurselor informationale; ele sunt destinate satisfacerii, in regim de exploatare interactive si cu acces multiplu simultan, local sau la distanta, a unei game largi de cerinte de informare ale utilizatorilor individuali si institutionali din diverse sectoare de activitate.