|
Piata
informatiilor
desemneaza spatiul economic al tranzactiilor care au
ca obiect marfuri de tipul bunurilor si serviciilor
informationale, inclusiv reglementarile de cadru,
procedurile de tranzactionare si manifestarile de
specificatie ale cererii si ofertei de astfel de
lucruri.
Se disting sensul restrans si
sensul larg al pietei informatiei:
-
Sensul restrans
se refera la vanzarea – cumpararea de bunuri si
servicii legate direct de tehnologia informatica
sau rezultate din aplicarea acesteia; programe
de calculator, proiecte informatice, informatie
memorata pe suport magnetic, servicii
informatice;
-
Sensul larg
se refera la circulatia bunurilor informationale
in general, incluzand, in plus, serviciile de
telecomunicatii, mijloacele de comunicare in
masa, activitatile de transfer de informatie si
cunoastere (instruire, consultanta etc.).
Piata informatiei a aparut si se
dezvolta sub actiunea unor factori cum sunt:
-
Cresterea rapida a necesitatilor
de informare ale organizatiilor si ale
indivizilor, atat din ratiuni profesionale si
manageriale, cat si de ordin social;
-
Intensificarea nevoilor de schimb
de informatii intre agentii economici;
-
Conditionarea calitatii
deciziilor adoptate de de agentii economici de
obtinerea de informatii relevante si actuale
despre mediul de afaceri;
-
Afirmarea unor clase tot mai
largi de informatii ca bunuri de larg consum;
-
Avansul tehnologiilor de
prelucrare si transmitere a informatiei;
-
Reducerea progresiva a costurilor
de exploatare a tehnicii de calcul si
accesibilitatea utilizarii acesteia, inclusiv de
catre persoane fara o pregatire speciala de
profil informatic.
Ca principale caracteristici actuale
ale pietei mondiale a informatiei, considerata in
sens larg, pot fi mentionate urmatoarele:
-
Globalizarea fluxurilor de schimb
de informatii si dezvoltarea acestora ca fluxuri
transfrontiera;
-
Cresterea accesibilitatii
produselor si serviciilor informatice, sub
aspectul costurilor si al facilitatilor de
utilizare;
-
Disponibilitatea unei game
complete de produse si servicii, inclusiv “la
cheie”, ceea ce permite instalarea lor rapida in
diverse medii de utilizare, cu adaptare facila
la caracteristicile acestora si la cerintele
specifice ale beneficiarilor;
-
Orientarea catre utilizator
(client) a produselor si serviciilor, prin
intermediul interfetelor “prietenoase”, paralel
cu cresterea generala a gradului de educatie
informatica (reducerea progresiva a
“analfabetismului informatic”).
Informatiile care formeaza obiect de
tranzactie pe piata pot fi incadrate intr-una din
urmatoarele categorii:
-
Informatii cu caracter de bun de
larg consum, a caror valoare maxima de piata se
poate obtine in conditiile celei mai ample
difuzari de catre utilizatorii interesati; ca
exemplu pot fi citate publicatiile periodice,
pachetele de programe informatice de serie
destinate comercializarii etc.;
-
Informatii a caror valoare maxima
de piata se obtine in conditiile restrictionarii
accesului numai la acei utilizatori dispusi sa
plateasca pentru exclusivitatea obtinerii unui
anumit continut semantic specific; detinatorii
acestui mesaj se diferentiaza, astfel, de
ceilalti agenti economici, ei obtinand avantaje
comparative; ca exemplu pot fi citate
informatiile continute in rapoartele de
consultanta confidentiale, referitoare la
tendintele unor piete cu dinamica inalta, la
punctele slabe ale unor concurenti etc.
Pentru informatiile din prima
categorie, piata creeaza stimulentul unei difuzari
cat mai largi, in vederea recuperarii costului lor
prin repartizare pe un numar ridicat de exemplare;
in schimb, achizitionarea unei informatii din
categoria celor cu circuit limitat creeaza bariere
de intrare pe piata pentru noii veniti si
influenteaza decisiv marja de negociere a
diferitilor agenti economici, favorizandu-I pe cei
ce detin informatia respectiva.
O caracteristica esentiala a
informatiei – marfa o constituie dificultatea sau
chiar imposibilitatea cunoasterii calitatii acesteia
inainte de luarea deciziei de achizitionare a ei de
pe piata informatiei; aceasta calitate se releva
doar ulterior, prin modul in care un detinator este
capabil sa interpreteze si sa utilizeze informatia
in avantajul sau.
Piata informatiei prezinta un grad
inalt de segmentare; atat cererea, cat si oferta,
care au un caracter extrem de dinamic, se
diferentiaza in raport cu continutul si sensul
propriu fiecarei informatii solicitate sau oferite.
Nevoia de informare este orientata
catre latura semantica perceputa de pe pozitii de
utilizator; pe de alta parte, oferta este prezentata
in termeni specifici furnizarilor de marfuri
informationale. Ca urmare, solicitantii intampina
deseori dificultati in a-si defini propria cerere de
informatii intr-un mod inteligibil pentru ofertanti.
Din aceste motive, intalnirea cererii cu oferta de
informatii este mediata de catre operatori de piata
special calificati in acest sens, care indeplinesc
rolul de “info – brokeri”.
|
