Neofactori

PROGRESUL FACTORILOR DE PRODUCTIE SI EFECTELE SALE ASUPRA SOCIETATII

Introducere Introducere Argument

I. Factori de productie I.1. Munca - factor activ si determinat al productiei I.2. Natura - factor de productie I.3. Capitalul I.4. Noi factori de productie (Neofactori)

II. Capitalul tehnic; Progresul FP II.1. Capitalul fix si capitalul circulant II.2. Aspectul cantitativ si calitativ al pogresului factorilor de productie II.3. Dezvoltarea economica extensiva si intensiva

III. Progresul tehnic si progresul economic III.1. Reglarea economica a progresului tehnic III.2. Inovare si inovatie

IV. Progresul tehnic si societatea IV.1. Revolutia industriala si progresul tehnic IV.2. Tendintele cercetarii stiintifice pe termen lung IV.3. Rezistenta sociala la progresul tehnic

V. Economia informatiei V.1. Premisele economiei informatiei V.2. Caracteristicile economiei tehnico-informationale intensive V.3. Tipologii ale informatiei V.4. Bunurile si resursele informationale V.5. Piata informatiei

VI. Concluzii VI.1. Concluziile referatului

VII. Aplicatii. Verificare. Punctaj VII.1. Test grila

Anexe 1. Mic dictionar explicativ 2. Instructiuni de folosire a paginii web 3. Bibliografie

I.4. Noi factori de productie (Neofactori )

Cuceririle stiintifico – tehnice aplicate in activitatea economica determina modificarea volumului, structurii si calitatii factorilor de productie, cu efecte pozitive asupra eficientei lor. Printre acestea, multi autori mentioneaza informatia, managementul, marketingul, bioecotehnologiile, etc. si le confera calitatea de noi factori de productie ( neofactori )

Intreprinderea este privita ca neofactor, deoarece reprezinta cadrul organizational unde se manifesta abilitatea intreprinzatorului, spiritul de initiativa si de risc, capacitatea acestuia de a combina eficient factori de productie. Toate intreprinderile realizeaza aceeasi functie, adica produc bunuri destinate vanzarii. Pentru realizarea functiei de productie intreprinderile cumpara si combina factorii de productie, distribuie produsele pe piata, intra in interactiune cu alti intreprinzatori, cu clientii, cu bancile etc., fac investitii etc.

Intreprinzatorul dispune de abilitati care ii permit initierea, organizarea si desfasurarea unor activitati economice profitabile. Abilitatile intreprinzatorului de investitor, de strateg, de administrator, de cautator de oportunitati etc., constituie elementul de antrenare si fructificare superioara a factorilor de productie traditionali. Din aceasta perspectiva, abilitatea intreprinzatorului apare ca un factor de mare importanta pentru productie in conditiile unei economii bazate pe progresul tehnic.

Abilitatea intreprinzatorului reprezinta un neofactor de productie propriu sistemelor economice bazate pe concurenta si libera initiativa. Spiritul intreprinzator este “abilitatea de a crea produse si procese si de a organiza crearea de produse si servicii”, intreprinzatorul combinand factorii de productie in functie de scopul urmarit. Abilitatile cu care este inzestrat intreprinzatorul vizeaza indeplinirea unor functii, precum: sesizarea ocaziilor si a sanselor. Formularea unui proiect al propriilor sale actiuni, promovarea proiectului etc.

Informatia face parte din categoria activelor intangibile ale firmelor. Informatiile, prin diferite forme ale sale (desene tehnice, instructiuni de lucru, fise tehnice, documentatii de inventii, inovatii, rapoarte de marketing, de consultanta etc.) actioneaza direct si indirect asupra oricarui proces de productie: nu se poate concepe organizarea si desafsurarea unei activitati economice fara aportul informatiei.

Tehnologiile pot fi definite drept procedee de combinare a factorilor de productie in rezultate ale productiei, prin aplicarea unor reguli riguros definite. Ele sunt de natura unor active intangibile, reprezentand cunoastere aplicabila in mod curent in activitatea de productie. Rolul lor ca neofactor de productie este acela de a defini riguros si explicit, natura si succesiunea fazelor a caror parcurgere asigura transformarea elementelor de intrare ( factori de productie ) in elemente de iesire ale procesului de productie ( bunurile si serviciile ). Ca resurse potential utilizabile, tehnologiile disponibile formeaza “stocul de tehnologii” care cuprinde: brevete de inventie, licente, machete si prototipuri, diagrame de flux, specificatii de executie, sisteme de asigurare a calitatii, programe informatice etc.