1. 3. STRUCTURA PIEŢEI DE CAPITAL

           Diversitatea produselor tranzacţionate, a procedurilor şi tehnicilor de vânzare-cumpărare a instrumentelor financiare, precum şi modalităţile diferite de finalizare a tranzacţiilor au impus structurarea pieţelor de capital in raport cu diferite criterii.

       Privită prin prisma producerii şi comercializării valorilor mobiliare, piaţa de capital cuprinde două segmente:

• Piaţa primară – piaţa pe care noile emişiuni de instrumente financiare sunt negociate pentru prima dată
• Piaţa secundară – piaţa pe care sunt tranzaţionate instrumente financiare          aflate deja in circulaţie.

        După obiectul tranzacţiei, se deosebesc:

• Piaţa acţiunilor – piaţa pentru acţiuni comune şi preferenţiale emise de societăţi comerciale.
• Piaţa obligaţiunilor – piaţa pentru instrumente de datorie de orice fel.
• Piaţa contractelor la termen – piaţa pe care valorile mobiliare se tranzacţionează pentru livrarea şi plata viitoare. Instrumentul tranzacţionat este  numit contract la termen.
• Piaţa opţiunilor (options) – piaţa in care se tranzacţionează valori mobiliare pentru livrare condiţionată. Instrumentul tranzacţionat este numit contract de opţiuni. Contractul este executat la opţiunea cumpărătorului. Cel mai des intâlnite tipuri de contarcte de opţiuni sunt opţiunile call ( de cumpărare) şi opţiunile put  (de vânzare) . O opţiune de cumpărare permite deţinătorului să cumpere o anumită valoare mobiliară de la vânzătorul sau emitentul opţiunii, la un anumit preţ, inainte de sau la o anumită scadenţă. O opţiune de vânzare permite deţinătorului să vândă o anumită valoare mobiliară la un preţ prestabilit şi la un moment viitor. Contractul de opţiuni nu este obligatoriu a fi executat.

    După modul de formare a preţului instrumentelor financiare, piaţa de  capital se structurează in:

• Piaţa de licitaţie – piaţa in care tranzacţionarea este condusă de o parte terţă, in funcţie de suprapunerea preţurilor la ordinele primite de a cumpăra sau de  a vinde o anumită valoare mobiliară. Persoana care tranzacţionează este un agent pentru servicii de investiţii financiare. Cererile şi ofertele menţionează atât preţul, cât şi cantitatea. Tranzacţiile se realizează la acele preţuri pentru care există atât cerere, cât şi ofertă.
• Piaţa de negocieri – piaţa in care cumpărătorii şi vânzătorii negociază intre ei preţul şi volumul valorilor mobiliare, fie direct, fie prin intermediari.

          In funcţie de momentul finalizării tranzacţiilor, se deosebesc:

• Piaţa la vedere – cea pe care valorile mobiliare sunt tranzacţionate pentru livrare şi plata imediata. “Imediat” este definit de respectiva piaţă şi variază de la o zi la o săptămână, in funcţie de reglementările in vigoare. Această piaţă mai este denumită şi piaţa cu plata cash.
• Piaţa la termen, in cadrul căreia finalizarea tranzacţiei, referitoare la livrarea titlurilor către noul cumpărător şi efectuarea plăţii, se realizează la o dată viitoare. Pe aceasta piaţă, tranzacţiile se derulează la termen ferm, când există certitudinea finalizării la o anumita scadenţă , şi la termen condiţionat, când finalizarea depinde de evoluţia viitoare a cursului şi este lăsată la latitudinea cumpărătorului, care suportă un cost pentru dreptul de a renunţa la contract.

   ÎN ACELAŞI CAPITOL :

1. 1. CONCEPTUL ŞI TRĂSĂTURILE PIEŢEI DE CAPITAL

1. 2. CEREREA ŞI OFERTA DE CAPITAL

1. 3. STRUCTURA PIEŢEI DE CAPITAL

1. 4. PIAŢA PRIMARĂ ŞI PIAŢA SECUNDARĂ

1. 5. APLICAŢII