1. 2. CEREREA ŞI OFERTA DE CAPITAL
CEREREA DE CAPITAL aparţine unor operatori cum sunt : societăţi comerciale publice şi private, alte categorii de agenţi economici, instituţii financiar-bancare şi de asigurări, instituţii publice, guverne, organisme financiar-bancare de pe piaţa internaţională.
CEREREA DE CAPITAL se poate grupa in :
- CEREREA STRUCTURALĂ este determinată de nevoia finanţării unor acţiuni economice in diverse ramuri de activitate, achiziţionarea bunurilor de investiţii şi finanţarea unor programe de dezvoltare, constituirea şi majorarea fondurilor financiare ale instituţiilor şi organismelor financiar-bancare naţionale şi internaţionale.
- CEREREA CONJUNCTURALĂ este efectul insuficienţei sau indisponibilităţii resurselor interne, restricţii excesive in acordarea creditelor, nevoilor financiare generate de deficitul bugetar şi de cel al balanţei de plăţi externe.
Structura cererii a suferit importante modificări sub influenţa unor factori care au pus la indoială soliditatea unor împrumuturi acordate anterior şi solvabilitatea unor debitori.
Ca urmare, cererea unor ţări in curs de dezvoltare afectate in mod deosebit de majorarea preţului la resurse energetice a fost primită cu reticenţă, concomitent cu aprecierea necesităţii împrumuturilor acordate pentru evitarea riscului de neplată.
Oferta de capital provine din economisire, adică din tot ceea ce rămâne in posesia deţinătorilor de venituri după ce-şi satisfac nevoile de consum.
Oferta de capital aparţine deţinătorilor de capitaluri : societăţi comerciale, bănci, case de economii, societăţi de asigurare, case de pensii, persoane particulare. Oferta este reprezentată de disponibilităţi băneşti temporar libere pentru care se caută un plasamament cât mai avantajos. Nivelul ofertei este direct influenţat de procesul de economisire. Economiile devin ofertă pe piaţa de capital numai dacă posesorii lor sunt satisfăcuţi de modalitatea de fructificare, adică dacă piaţa asigură rentabilitatea cerută de investitori.
Investitorii se împart in două mari categorii :
a) Investitorii individuali sunt persoane fizice sau juridice care fac tranzacţii de dimensiuni modeste pe piaţa titlurilor financiare.
b) Investitorii instituţionali sunt societăţi sau instituţii care fac tranzacţii de dimenşiuni mari. Aceştia cuprind : băncile, societăţile de asigurare, societăţile de investiţii, organismele de plasament colectiv, instituţiile care gestioneaza fondurile de pensii. O astfel de categorie de investitori exercită o influenţa semnificativă asupra volumului tranzacţiilor şi preţului instrumentelor financiare.
Cererea şi oferta sunt două dimensiuni ale procesului de economisire-investire supuse influenţei directe şi indirecte a unor riscuri multiple, dintre care o importanţă deosebită o au:
- riscul opţional al investirii, care apare in momentul adoptării deciziei de plasament prin orientarea către piaţa monetară sau către piaţa de capital;
- riscul afacerii, care vizează incertitudinea privind produsele pe care le poate oferi piaţa de capital la un moment dat atât deţinătorilor de fonduri, cât şi investitorilor ce gestionează portofolii de valori mobiliare;
- riscul pieţei, care vizează evoluţia preţurilor instrumentelor financiare in viitor şi posibilitatea înregistrării unor pierderi ca urmare a modificării raportului cerere-ofertă pentru un anume tip de instrument financiar;
- riscul lichidităţii, ce intervine in cazul in care se restrâng posibilităţile de transformare rapidă şi fără pierderi in numerar a valorilor mobiliare deţinute;
- riscul creditului, specific pieţei obligaţiunilor, care intervine atunci când debitorul nu-şi poate respecta angajamentul de răscumpărare a obligaţiunii sau de plată a dobânzii;
- riscul schimbării cadrului legislativ, care vizează atât piaţa de capital, cât şi modificarea legislaţiei economice şi financiare in general.
ÎN ACELAŞI CAPITOL :
1. 1. CONCEPTUL SI TRĂSĂTURILE PIEŢEI DE CAPITAL
1. 2. CEREREA ŞI OFERTA DE CAPITAL
1. 3. STRUCTURA PIEŢEI DE CAPITAL
1. 4. PIAŢA PRIMARĂ ŞI PIAŢA SECUNDARĂ
1. 5. APLICAŢII
|