1. 4. PIAŢA PRIMARĂ ŞI PIAŢA SECUNDARĂ

                      Piaţa primară reprezinta acel segment de piaţă pe care se emit şi se vând sau se distribuie valorile mobiliare către primii deţinători. Piaţa primară constituie un circuit de finanţare specializat. Această piaţă permite transformarea directă a economiilor in resurse pe termen lung.  Pe piaţa primară se emit valori mobiliare ce confera anumite drepturi posesorilor lor, deci celor care au calitatea de furnizori de fonduri.

                        Participanţii pe piaţa primară, in cadrul carora se vând şi se cumpăra valori mobiliare nou-emise, sunt:

• Solicitatorii de capital: statul şi colectivităţile locale, intreprinderile publice şi cele private.
• Ofertanţii de capital : persoane particulare, agenţi economici, bănci, case de economii, societăţi de asigurare.
• Intermediarii : societăţi de servicii de investitii financiare, bănci comerciale, societăţi de investitii care, prin reţeaua proprie, asigură vânzarea valorilor mobiliare.

                  Pe piaţa primară se vând valori mobiliare emise de acele entităţi care au nevoie de resurse financiare şi se cumpără de către alte entităţi sau persoane fizice posesoare de economii pe termen mediu şi lung.

                  Piaţa primară permite atragerea capitalurilor in scopul constituirii sau majorării capitalului social, precum şi apelarea la resurse împrumutate.

                  Piaţa secundară asigură, prin intermrdiul bursei de valori mobiliare, atât buna funcţionare a pieţei primare, cât şi lichiditatea şi mobilitatea economiilor. Investitorii au posibilitatea de a negocia in orice moment acţiunile şi obligaţiunile  deţinute in portofoliu sau pot cumpăra noi valori mobiliare.

                  Un rol important pe piaţa de capital revine intermediarilor de valori mobiliare, care :

• Işi asumă angajamentul de distribuire a titlurilor emise
• Efectuează comerţul cu titluri, respectiv vânzarea-cumpărarea de valori mobiliare in nume şi pe cont propriu;
• Efectuează intermedierea in comerţul cu titluri, respectiv vânzarea cumpărarea acestora in contul unor terţi.

                        Intermediarii se pot specializa in una sau mai multe activităţi.

• Unii acţionează prioritar pe piaţa primară, asigurând distribuirea şi plasamentul noilor emisiuni;
• Alţii actionează numai pe piaţa secundară, fiind consideraţi firme de “dealer sau broker”.

SCHEMA 2:   FLUXURI NETE DE CAPITAL

            Noţiunea de flux net semnifică soldul tuturor mişcărilor de capital ce se derulează intre investitori şi emitenţi. Toate fluxurile nete pornesc de la agenţi ce dispun de capacitate de finanţare şi se indreapta către agenţi ce manifestă nevoie de finanţare.

            Cele mai reprezentative fluxuri sunt cele care pornesc de la menaje, de la instituţiile bancare şi financiare, ca şi cele iniţiate prin intermediul pieţei de capital.

                         Fluxul notat cu 1 reprezintă capitaluri plasate de menaje (gospodăriile populaţiei) la instituţiile bancare şi financiare: depozite la vedere, plasamente pe termen efectuate la bănci, depozite la casele de economii, etc.

                        Fluxul 2 semnifică subscrieri de valori mobiliare efectuate de menaje pe piaţa financiară , ca de exemplu cumpărari de acţiuni la bursă. Fluxul notat cu 3 reprezintă in principal subscrieri ale menajelor la emisiunile de stat (obligaţiuni de stat şi municipale, bonuri de tezaur). Fluxul 4 evidenţiază creditele acordate de instituţiile bancare agenţilor economici, iar fluxul 5 reflectă subscrierile de acţiuni şi obligaţiuni efectuate de către instituţiile bancare şi financiare pe piaţa de capital. Fluxul 6 reprezintă subscrierea de bonuri de tezaur efectuată de bănci şi alţi intermediari financiari, precum şi eventualele împrumuturi acordate colectivităţilor locale şi organismelor publice. Fluxul 7 are o importanţă deosebită cu privire la emisiunea de acţiuni şi obligaţiuni destinate  intreprinderilor din sectorul public şi privat.  Fluxul 8 reprezinta finanţarea adminsitraţiei publice, prin emisiunea de obligaţiuni pe piaţa de capital : împrumuturi de stat, împrumuturi contractate  de colectivităţile locale şi de organismele publice.

                   Piaţa secundară este o piaţă organizată, care aigură operatorilor următoarele avantaje :

• oferă informaţiile referitoare la produsul ce urmează a fi tranzacţionat ;
• informaţiile despre produs şi despre emitent sunt difuzate in marea masă a investitorilor ;
• oferă informaţii privind nivelul şi mişcarea preţului de piaţă.

                    Obiectivele pieţei secundare sunt :

• protecţia investitorilor, realizată prin transparenţă, reglementarea şi supravegherea pieţei ;
• lichiditatea pieţei şi stabilitatea cursului.

             Cele doua segmente de piaţă se intercondiţionează. Piaţa secundară nu poate exista fără piaţa primară, şi totodata, funcţionarea pieţei primare este influenţată de capacitatea pieţei secundare de a realiza transferabilitatea valorilor mobiliare şi transformarea lor in lichidităţi.

   ÎN ACELAŞI CAPITOL :

1. 1. CONCEPTUL ŞI TRĂSĂTURILE PIEŢEI DE CAPITAL

1. 2. CEREREA ŞI OFERTA DE CAPITAL

1. 3. STRUCTURA PIEŢEI DE CAPITAL

1. 4. PIAŢA PRIMARĂ SI PIAŢA SECUNDARĂ

1. 5. APLICAŢII