4. 2. TRANZACŢII LA TERMEN

         Tranzacţiile la termen se caracterizează prin aceea că partenerii convin sa-şi îndeplineasca obligaţiile peste o anumită perioadă de la data încheierii tranzacţiei (1, 3, 6 luni sau mai mult).

           Tranzacţiile se incheie la bursă într-o anumită zi, dar reglementările în conturi şi livrarea titlurilor urmează să se facă la o dată viitoare. Valoarea tranzacţiei se determină pe baza cursului la termen prestabilit, indiferent de evoluţia cursului de piaţă la termenul tranzacţiei.

           Cotează la termen valorile mobiliare cele mai active pe piaţa la vedere, cele pentru care există o cerere şi o ofertă constant ridicate.

           Negocierile la termen pot fi ferme şi condiţionate.

           În cazul operaţiunilor la termen ferm, cumpăratorul şi vanzatorul sunt definitiv angajati din ziua negocierii: primul de a plăti titlurile cumpărate, cel de-al doilea de a ceda titlurile vândute.

           Tranzacţiile condiţionate sunt derulate la termen, dar finalizarea lor nu este obligatorie.

           Tranzacţiile la termen de o lună se finalizează, din punctul de vedere al efectuării plaţii şi livrării titlurilor la noii posesori, intr-o perioada prestabilită, denumită perioadă de lichidare.

           Principala caracteristică a pieţei cu reglemenare lunară constă in faptul că vânzările şi cumpărarile efectuate în orice zi până inclusiv in ziua de lichidare generală au scadenţă chiar in luna respectivă.

           Să considerăm următorul exemplu de tranzacţie la termen de o lună : un investitor a cumpărat la data de 5 aprilie 2008 10 acţiuni ABN la cursul de 12.000 de lei/acţiune.

           Cursul acţiunii continuă sa crească şi, la 18 aprilie 2008, investitorul decide să le vânda la 12.600 de lei, compensându-şi poziţia de cumpărator printr-o operaţiune de sens contrar.

La lichidare, contul va arata astfel:

SOLD CREDITOR   5.262 lei

TRANZACŢII LA TERMEN FERM

                  Scopul tranzacţiilor la termen ferm îl constituie nevoia de modificare a structurii propriului portofoliu de valori mobiliare la o dată viitoare, prin intermediul unor operaţiuni iniţiate anterior la un curs prestabilit.

Angajamentul părţilor fiind ferm, tranzacţia se derulează în două momente :

• Momentul t0 al iniţierii operaţiunii, când se stabilesc termenul tranzacţiei şi valoarea acesteia pe baza cursului prederminat ;
• Momentul tn al finalizării tranzacţiei, când, in funcţie de cursul zilei, se determină măsura în care iniţiatorul operaţiunii se confruntă cu o pierdere sau obţine un câstig.

            Fluxul operaţiunilor într-o tranzacţie fermă este prezentat în schema 7.

SCHEMA 7 : DERULAREA TRANZACŢIEI LA TERMEN FERM

            În cazul unei operaţiuni de cumpărare la termen, cumpăratorul , intrând efectiv in posesia valorilor mobiliare la termenul tranzacţiei, este avantajat de creşterea cursului in viitor. Dacă la momentul Tn cursul “cash” este mai mare decât cursul la termen, cumpăratorul poate adresa borkerului sau un ordin de vânzare la vedere a acţiunilor achizitionate. O astfel de decizie intervine atunci când nu se urmăreste introducerea titlurilor in portofoliu, ci obţinerea unui câştig din tranzacţii la termen.

          Vânzările la termen sunt iniţiate de operatori atunci când se estimează scăderea cursului in viitor. Un operator care deţine 20 de acţiuni COM le vinde la termen de 3 luni, cu scadenţă în luna aprilie 2008, la cursul de 70.000 de lei/acţiune.

            Situaţia poate evolua astfel:

            Între 5 aprilie (scadenţa tranzacţiei) şi ziua de lichidare a lunii aprilie acţiunile COM înregistrează fluctuaţii, ajungând la 65.000 de lei/acţiune. Operatorul decide să răscumpere, pe piaţa cu reglementare lunară, cele 20 de acţiuni, compensandu-şi astfel poziţia sa de vanzator printr-o operaţiune de sens contrar.

            La sfarşitul lunii aprilie contul operatorului prezintă următoarea situaţie:

SOLD CREDITOR 91.900 lei

Operaţiunea s-a soldat cu un câştig de 91.900 de lei.

TRANZACŢII CU PRIMĂ

                  Tranzacţiile cu primă sunt operaţiuni bursiere de tip condiţionat, care , pe măsura apariţiei unor noi produse bursiere, au fost înlocuite, pe marile pieţe bursiere, cu contracte de opţiuni.

              Tranzacţiile cu primă pot avea caracter speculativ sau pot constitui o modalitate de protejare a investiţiei împotriva riscului de curs bursier.

EXEMPLU :

Un investitor, anticipând în luna martie 2008 creşterea cursului acţiunii « A » pe piaţa « X », cumpăra un contract cu prima pentru scadentă din iunie 2008, la preţul de 1.050 u.m. cu prima de 50. La scadenţă, cursul de piaţă este :

• Varianta I : 1.150 u.m. ;
• Varianta II : 1.025 u.m. ;
• Varianta III : 950 u.m.

      In varianta I, previziunea cu privire la evoluţia cursului se adevereşte. Cumpăratorul acceptă executarea contractului. Graficul tranzacţiei cu primă, prezentat in figura 3, evidenţiază faptul că se poate realiza un câstig cu atât mai mare cu cât cursul creşte.

FIGURA 3:  TRANZACŢIE CU PRIMĂ

Câstig=100 acţiuni (1.150-1.050)=+10.000 u.m.

      În varianta II, daca cumpăratorul nu este interesat de executarea contractului, pierde prima (100 acţiuni * 50= 50.000 u.m.). În mod normal, la cursul de 1.025 u.m./acţiune, contractul se va executa pentru a minimaliza pierderea (1.025-1.050 u.m./acţiune).

      In varianta III, când cursul de piaţă scade la 950 u.m./acţiune, investitorul renunţă la contract. Pierderea este egală cu prima plătită (5.000 u.m.)

STELAJE

                 Stelajele sunt operaţiuni care combină caracteristicile tranzacţiilor ferme cu cele ale operaţiunilor condiţionate.

                  Vânzătorul unui stelaj apreciază că, până la scadenţă, cursul valorilor mobiliare tranzacţionate va fi stabil, in timp ce cumpăratorul stelajului anticipează o puternică fluctuaţie a cursului titlului tranzacţionat, fie in sensul creşterii, fie in sensul scăderii.

                  Tranzacţia de stelaj se încheie pe termen de 6 luni, dar operatorul poate executa contractul chiar in lichidarea lunii următoare încheierii tranzacţiei sau intr-una dintre următoarele cinci luni, până la scadenţa finală.

                 Problema fundamentală pe piaţa financiară secundară este formarea preţului titlurilor de valoare (cursului sau cotaţiei). Cursul pe această piaţă este influenţat de următorii factori:

• raportul dintre cererea şi oferta de titluri de valoare:

-randamentul titlului, determinat după relaţia:

unde:          D_v = dividentul acţiunii

                  V_af = venitul anual fix al obligaţiunii

                  V_n = venitul nominal al titlului

- câştigul potenţial, adică diferenţa dintre cursul plătit la cumpărare şi cursul obţinut la vânzare;

- lichiditatea titlurilor – ce presupune posibilitatea de vânzare a titlurilor;

• mărimea veniturilor anterioare aduse de titluri şi perspectivele de viitor;
• rata dobânzii de pe piaţa monetară

            Pornind de la rata dobânzii, se poate calcula posibilul curs al titlului după relaţia:            

Unde:   C = cursul titlurilor
V_a = venitul anual adus de titluri

            d’ = rata dobânzii de pe piaţa monetară

• rata inflaţiei, reprezentând creşterea generalizată a preţurilor
• conjunctura economică şi stabilitatea politică

            În cazul operaţiunilor la termen, vânzătorul mizează pe faptul că între timp cursul titlurilor va scădea, iar cumpărătorul mizează pe faptul că acest curs va creşte.

   ÎN ACELAŞI CAPITOL :

4. 1. TRANZACŢIILE LA VEDERE

4. 2. TRANZACŢIILE LA TERMEN

4. 3. INDICII BURSEI DE VALORI BUCUREŞTI

4. 4. APLICAŢII