3. 1. CARACTERISTICILE SISTEMULUI DE
TRANZACŢIONARE
De la infiinţarea Bursei de Valori Bucureşti, respective din anul 1995, până in anul 1999, tranzacţionarea valorilor mobiliare s-a efectuat prin intermediul unui sistem computerizat de transmitere a ordinelor, denumit Sistem de Tranzacţionare şi Execuţie Automată (STEA). Principiul urmărit era cel al interacţiunii ordinelor de vânzare şi de plată inregistrate in cadrul bursei.
Sistemul permitea accesul la două tipuri de pieţe: piaţa continuă şi piaţa intermitentă.
Pe piaţa intermitentă , şedinţa de tranzacţionare era alcătuită dintr-una sau mai multe (maxim cinci) sesiuni de tranzacţionare .
O sesiune de tranzacţionare cuprindea următoarele etape:
a. Sesiunea principală , in cadrul căreia se realizează:
- Introducerea ordinelor;
- Fixingul (licitaţia), când:
1. se identifică tranzacţiile posibile;
2. se calculează şi se afişează cursul;
3. se efectuează alocarea.
b. Sesiunea suplimentară, cu următoarea succesiune a operaţiilor:
- introducerea ordinelor;
- negocierea surplusului de oferte sau cereri netranzacţionate
- alocarea
La sfârşitul zilei, inaintea inchiderii pieţei se introduceau tranzacţiile speciale şi se editau rapoartele de tranzacţionare şi decontare.
Pe piaţa continuă, o sesiune de tranzacţionare cuprindea:
a. Predeschiderea, respectiv introducerea ordinelor in sistem;
b. Deschiderea, care se referea la:
- Identificarea tranzacţiilor posibile, calcularea şi anunţarea cursului de deschidere
- Alocarea
c. Sesiunea de tranzacţionare continuă, ce se desfăşura după cum urmează:
- Afişarea ordinelor rămase neexecutate
- Introducerea şi executarea ordinelor in piaţa continuă
- Raportarea continuă a tranzacţiilor şi transmiterea informaţiilor de piaţă
d. Închiderea, care presupunea:
- Tipărirea raportului de tranzacţionare
- Afişarea preţurilor valorilor mobiliare tranzacţionate
- Introducerea ordinelor destinate următoarelor şedinţe de tranzacţionare, având termenul de valabilitate cel puţin până la data efectuării tranzacţiei.
Sistemul de tranzacţii bursiere în piaţa continuă oferă posibilitatea înregistrării unei succesiuni de cotaţii diferite pentru aceeaşi valoare mobiliara in timpul unei şedinţe de tranzacţionare, executarea ordinelor de bursă şi tranzacţiile având loc in timp real. Tranzacţiile se încheie la un preţ ce se modifică pe toată durata şedinţei de bursă, în raport cu cererea şi oferta de titluri ce se manifestă în fiecare moment.
Toate ordinele introduse sunt, până in momentul executării, modificabile sau revocabile.
Cotaţiile bursiere in orice moment arată cea mai bună cerere şi cea mai bună ofertă. Pentru a putea fi executate, ordinele trebuie sa coincidă cu unele dintre aceste preţuri Sistemul iniţial de tranzacţionare (STEA) prevedea următoarele priorităţi de executare a ordinelor în piaţa continuă:
- Cel mai bun preţ (cel mai mare la cerere sau cel mai mic la ofertă ) ;
- Ordinele clienţilor în faţa proordinelor, la acelaşi preţ ;
- Dacă mai mulţi clienţi au dat ordin la acelaşi preţ, ordinea de execuţie se stabileşte pe principiul precedenţei (primul venit-primul servit);
- Dacă mai multe proordine au acelaşi preţ, ordinea de execuţie se stabileşte tot pe principiul precedenţei .
Tranzacţiile în piaţa continuă se derulează pentru acţiunile la care se înregistrează un volum şi o frecvenţă ridicată a ofertelor de vânzare şi cererilor de cumpărare. Mecanismul derulării acestor tranzacţii include şi o succesiune de operaţiuni pornind de la introducerea ordinelor în sistem până la execuţia acestora şi raportarea tranzacţiilor.
Tranzacţiile speciale erau considerate acele tranzacţii cu o valoare mai mare de un miliard de lei, sau a căror cantitate depăşea 5% din emisiunea de valori mobiliare efectuată de emitent. Tranzacţiile speciale se anunţau prin raportarea la bursă până la încheierea şedinţei de tranzacţionare, raportarea efectuându-se prin completarea unui formular special emis de bursă . Preţul negociat al unei tranzacţii speciale trebuia să se incadreze intr-o marjă procentuală admisă faţă de preţul de referinţă al şedinţei precedente pentru valoarea mobiliară respectivă .
Tranzacţiile încrucişate (“cross”) sunt tranzacţii la care participă ca intermediar, atât pentru cumpărător, cât şi pentru vânzător, aceeaşi societate de servicii de investiţii financiare. Tranzacţia poate avea loc între doi clienţi ai aceluiaşi intermediar, societatea de servicii de investiţii financiare pe cont propriu şi un client al său, un angajat al intermediarului şi un client al acestuia sau un angajat al societăţii de investiţii financiare şi societate, pe cont propriu.
Tranzacţiile exceptate. Aceste tranzacţii nu se efectuează prin intermediul sistemului de tranzacţionare al bursei, dar sunt raportate bursei pentru a fi operate în registrul bursei şi pentru a fi supravegheate. Aceste tranzacţii nu sunt date publicităţii. Tranzacţiile considerate a fi exceptate sunt : tranzacţii rezulate din hotărâri judecătoreşti sau din executări silite, donaţii, moşteniri, alte operaţiuni prevăzute expres de legislaţia în vigoare.
Ca o cerinţă a extinderii şi perfecţionării activităţii bursiere, în anul 1999 a fost introdus un nou sistem de tranzacţionare, denumit HORIZON, care a înlocuit treptat sistemul iniţial, STEA. Acest sistem a fost astfel conceput încât să permită introducrea unor noi tehnici de negociere în conformitate cu exigenţele tuturor categoriilor de participanţi şi in scopul identificării nivelurilor reale de preţ pentru fiecare acţiune tranzacţionată.
Sistemul de tranzacţionare al BVB este un sistem electronic prin care se asigura efectuarea ordonată şi transparentă a tranzacţiilor cu valori mobiliare. Sistemul de tranzacţionare automată funcţionează în regim integrat cu sistemele electronice de compensare-decontare şi înregistrare ale Bursei de Valori Bucuresti.
ÎN ACELAŞI CAPITOL :
3. 1. CARACTERISTICILE SISTEMULUI DE TRANZACŢIONARE
3. 2. TIPURI DE ORDINE ŞI PRIORITĂŢI ÎN EXECUTAREA ACESTORA. RESTRICŢIILE DE TIMP ŞI STĂRILE PIEŢEI
3. 3. PIEŢELE SECUNDARE ALE BURSEI DE VALORI BUCUREŞTI
3. 4. APLICAŢII
|