„Profesorul mediocru vorbește. Profesorul bun explică. Profesorul foarte bun demonstrează. Profesorul eminent inspiră.” – William Arthur Ward
Studierea Psihologiei în liceu ar trebui să le ofere elevilor un prilej de exersare a demersurilor de autocunoaștere, dezvoltare personală și metacogniție. Vârsta la care se studiază această disciplină școlară se suprapune cu perioada în care adolescenții își conturează identitatea în plan personal, social și vocațional. Elevii se află în etapa în care devin preocupați de autocunoaștere, de schimbările care se produc în plan intelectual, fiziologic și emoțional.
Din păcate, nu de puține ori, realitățile legate de studiul psihologiei nu se ridică la înălțimea așteptărilor elevilor – mai ales din perspectiva accesibilității conținuturilor și a caracterului practic-aplicativ al celor studiate, ajungându-se, astfel, la situații în care elevii consideră psihologia o materie abstractă, plictisitoare și fără legătură cu situațiile reale.
Cadrele didactice se pot confrunta cu situații în care elevii nu stăpânesc conceptele specifice domeniului, au dificultăți în a înțelege sarcinile de lucru, acumulează lacune în cunoștințe și, în timp, ajung să fie dezinteresați de această disciplină și să nu reușească să atingă obiectivele de învățare propuse de cadrul didactic, în concordanță cu prevederile programei școlare și cu exigențele impuse de pregătirea pentru examenul de bacalaureat.
În acest context, unul dintre rolurile profesorului este acela de a identifica potențialele cauze ale demotivării/dezinteresului elevilor și de a integra în orele sale activități remediale menite să îi sprijine pe elevi, să îi ajute pe aceștia să își formeze competențele specifice disciplinei studiate.
Astfel, transpunerea competențelor specifice în activități de învățare care să suscite interesul elevilor devine un aspect esențial în demersul de proiectare și realizare a activităților didactice, la orice disciplină școlară. Studierea programei școlare, proiectarea unităților de învățare, crearea contextelor de învățare adecvate, individualizarea sarcinilor de lucru și a instrumentelor de evaluare pot face diferența între un profesor mediocru și un profesor eminent, cu consecințe vizibile asupra performanțelor școlare ale elevilor.
Activitățile remediale pot fi integrate în activitățile desfășurate în clasă (sub îndrumarea cadrului didactic sau a elevilor-tutori – așa cum vom exemplifica pe parcursul acestui capitol – prin prezentarea unui exemplu de proiect al unei unități de învățare) sau pot constitui o prelungire a activităților desfășurate în clasă, sub formă de teme pentru acasă/activități de studiu individual, sau chiar sub forma unor activități în completare, în spațiul școlii, după finalizarea orelor – sub îndrumarea cadrului didactic).
Pentru a veni în sprijinul elevilor care vor susține proba de Psihologie la examenul de Bacalaureat, am încercat în cele ce urmează să identificăm problemele generale și pe cele specifice cu care aceștia se confruntă în activitatea de învățare la disciplina Psihologie, evidențiind potențiale cauze și sugerând posibile modalități de intervenție.
Vom prezenta, în continuare, care au fost aspectele identificate și, pornind de la proiectarea unei unități de învățare, vom oferi exemple privind activități de remediere și de tutorat pentru disciplina Psihologie, în vederea formării competențelor specificate în programa școlară.